…Ultima, dar nu cea din urma seara…ba da… si cea din urma, cum altfel…doar e ultima! a fost cea care a inchis festivalul Callatis. De aceasta data munca Rock On a fost mai laborioasa si mai lunga decat toate serile la un loc, si rezultatul a fost pe masura, partea noastra cel putin. Aceasta a constat in punerea in scena a MusicHall-ului “Dracula in love”, poveste despre originea reala a contelui Dracula, nimeni altul decat domnitorul roman Vlad Tepes si despre cum au facut scriitorii occidentali, in frunte cu Bram Stocker, bani pe carca legendei conform careia  domnitorul insetat de sange si de dreptate ar fi fost, de fapt,  un vampir veritabil. Adevar sau fictiune?…nimeni n-ar putea pana la urma sa bage mana in foc…insa acest spectacol a fost conceput ca o avanpremiera a unui spectacol de mare anvergura, menit sa  promoveze imaginea Romaniei peste hotare. Asa ca ne vom mai vedea…

Un scurt rezumat: vampiri, varcolaci, toale franjurate si manjite de sange, Annika de la “Rednexx”, Adrian Enache…15 minute de dans!

Multumiri pe aceasta cale bineinteles echipei care a coordonat festivalul, in frunte cu domnul Diaconu si make-up artistului Alex (daca nu stiu numele de familie al omului, ce sa fac), au facut cu totii o treaba foarte buna.

Multumiri si baietilor de la Floor Control Crew, care au fost cu noi pe scena seara de seara si alaturi de care am creeat momente care mai de care mai incendiare. Si multumesc colegilor mei de trupa, multumesc lui Taz, multumesc tuturor care s-au implicat in acest proiect. Ne-am distrat, ne-am jucat, ne-am certat, ne-am impacat…a fost cel mai tare cantonament!

Sa nu ii uit nici pe cei mici, care pe timpul festivalului de la Callatis au venit la “Cursurile de streetdance cu Taz si Rock On” si care au inchis festivalul cu o coregrafie pe imnul festivalului Callatis. Au fost cei mai tari, au fost cei mai buni…si merita toate laudele din lume! Bravo…si nu uitati ca intr-o zi, prin munca si perseverenta, veti ajunge mai departe decat ati fost vreodata!

Din pacate, nu o sa va pot oferi decat niste poze, foarte tari de altfel, pentru ca video este cu copyright si daca proprietarii lui nu vor sa apara, nu apare,simplu!

La revedere Callatis!

…A doua seara in care Rock On  a incins atmosfera pe scena festivalului a fost a 3-a seara de festival.Seara a fost denumita “Steaua de mare”, seara UCMR-ada (Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania), seara in care s-au oferit premii diferitilor artisti din Romania care prin munca lor au ridicat standardele muzicale din aceasta tara.

Divercitycafe.ro a caracterizat cea de-a treia seara in felul urmator:

“A 3-a zi de festival a fost deschisa de o trupa comparata de noi la imagine cu mai faimosii Jabba Wockeez de peste hotare. Miscari bune, show antrenant “

Iata si filmarea.

…A inceput pe 10 august, dupa Callatis Junior, in jur de ora 9. Festivalul a fost deschis de Imnul Callatis 2009, cantat de un membru Ro-Mania, imi scapa numele lui acum, cu fetele de la Miss Diaspora in jurul lui si cu Rock On pe spate sa asigure animatia. A fost o seara foarte haioasa, fara emotii, pentru mine cel putin, desi era prima data cand eram implicat intr-un proiect de o asemenea anvergura. Am zis ca a fost o seara haioasa, pentru ca, la repetitii totul s-a desfasurat intr-un fel, iar pe scena realitatea a fost cu totul alta, fetele de la miss erau foarte dezorientate, cantaretul probabil la fel si el, au uitat sa iasa pe momentele pe care trebuiau sa iasa si sa lase loc liber trupei de dans, luau centrul scenei pe cu totul alte momente decat cele care trebuiau, asa ca a trebuit sa ne adaptam si sa ne mulam dupa contur, ce era sa facem?:))

A cam trecut ceva timp de la ultimul post dar na, am avut un program foarte incarcat si solicitant, din toate punctele de vedere. Cu toate astea, am promis ca vin cu cateva intamplari de la callatis.

Cateva date pe scurt: cantonamentul a tinut 18 zile, locatia a fost Mangalia, munca a fost multa, festivalul Callatis a fost al nostru, ne-am distrat, ne-am facut de cap, ne-am dus, am plecat, am ajuns…inca suntem intregi.

Dupa multe incurcaturi si incertitudini legate de data de plecare, ba 11 iulie, ba 25 iulie, iata ca in dimineata zilei de 1 august eram imbarcati in masini, cu zambetele pana la urechi, desi eram rupti de oboseala. Dumul a fost lejer si foarte distractiv, am ras de toate prostiile posibile si imposibile, de toate fazele existente sau inexistente, ce sa dormi intr-o asemenea situatie, pe de-o parte ca nu se putea sa dormi, pe de alta ca nu vroia nimeni sa doarma si pe de si mai alta…cat curaj sa ai sa dormi intr-o masina plina de nebuni?:)) Ar fi sinucidere curata.

La Mangalia toate bune si frumoase, intai am fost la parintii Biancai acasa,pentru masa de pranz, infometati noi asa da nu prea ne era gandul la mancare, cum sa fii cand plaja, marea, era la o aruncatura de bat. Bine, ramanand intre noi, o sa spun ca in timp ce mergeam spre casa “parinteasca” observam ca in loc sa ne ducem spre oras, spre plaja, o luam in directia opusa si ne indepartam tot mai tare, insa din fericire, apartamentele nu erau acolo, ci foarte aproape de plaja, ne-am linistit repede.

Prima zi a fost una relax, ajunsesem pe la 3 dupa-amiaza, asa ca am avut liber. Liber a insemnat sa mergem la plaja si sa facem baie, si cu toate ca cerul era innorat si au cazut cativa stropi de ploaie, afara era foarte cald, iar apa de asemenea, asa acum e marea pe ploaie. Putina baie, putina plimbare pe faleza, iar apoi am fost sa vedem scena de la Scoica, unde se tine an de an Festivalul Callatis. Stau si ma gandesc acum si imi dau seama, cat de ciudat ma uitam cand am vazut pentru prima data Scoica, cat de nefamiliar imi era locul…si cat de obisnuit eram in ultima seara de Festival, era ca si cum m-as fi dus acasa, toata lumea ne cunostea, de la organizatori la femeia de serviciu (tanti si cu nenea care se luau zi de zi de noi cand mergeam la scena). Noaptea nu cred ca am facut nimic special, seara ce am fost prin Saturn la plimbare, de vreme ce a doua zi la ora 9 dimineata aveam antrenamentul de plaja, iar la pranz cel din sala.

Cam asa a decurs fiecare zi, antrenament dimineata (cu exceptia zilei in care am fost putin bolnavi si a celor din timpul festivalului), antrenament in sala de dans, apoi antrenament la scena (asta daca nu era dimineata). Partea de cantonament si de distractie a fost una foarte tare, cu multe lucruri noi, multa “caterinca” si multa distractie, dar na… ce sa zic…e treaba noastra ce si cum am facut )…fara paparazzi!

Totusi,pot…si vreau…sa vorbesc putin despre festival.  In postul urmator!

Se pare ca incet incet, din blogul meu, acest blog tinde sa devina blogul Rock On. O sa pastrez totusi un raport cat de cat egal intre forte. Cu toate astea, in curand…vesti de la Callatis!

…cum a fost…ce-am facut, cum ne-am distrat si cu cine.

MusicHall Dracula!

Felicitari Rock On, locul I

http://www.libertatea.ro/stire/show-total-la-202-dance-battle-238108.html

Dupa lungi perioade de asteptare, in care nerabdarea a fost, evident, cuvantul de ordine, iata ca in sfarsit a aparut si evolutia noastra de la Finala Nationala a Cupei Liceelor la StreetDance 2009.

Sursa: Realitatea TV

Tazz, component al trupei Simplu şi unul dintre membri speciali ai juriului de la Street Dance a electrizat atmosfera cu mişcările sale de break-dance, dar adevărata valoare a talentului său a fost pusă în evidenţă de elevii de la şcoala sa de dans, care s-au mişcat frenetic pe scenă, fără oprire, timp de 9 minute.

“Este  într-adevăr un timp record, dacă ne gândim la faptul că majoritatea trupelor de sincron au un număr de maxim 5 minute, dar cum dansul presupune şi disciplină, elevii mei au înţeles că e important ca odată ce păşeşti pe drumul ăsta, trebuie să renunţe la ţigări, alcool şi alte excese alimentare”, ne-a mărturisit Tazz

Nu Da Click! Interviu Taz, Cupa liceelor la Streetdance 2009, Finala Nationala

Peste ziduri de beton,

fibre negre de carbon,

Creioneaza realitatea,

iar apoi se-asterne noaptea,

Liniste e pretutindeni,

peste aste vaste-ntinderi,

Tacere si vechi dprinderi,

numai vulpi si iepuri sprinteni,

Fara iz de libertate,

totul se transpune-n soapte,

———————————

Printre ziduri de beton,

Ingropati toti in carbon.

Si cand toate deopotriva

Zburda-n aceeasi deriva,

Toti colosii de titan

Din Tartar intr-un pian,

Ancorat si trist vesteste

Lumea raul contopeste,

Colorata intr-o vaza

Merge spre ultima faza.

Si cand toate sunt asa…

Unde-i oare lumea ta?