Je comence mon post avec…rien!
Timpul trece si isi asterne obosit armele in fiecare seara pe aripile unei rafale de vant ce urmeaza a parcurge inconjurul globului si-al universului. Este un singuratic, toti il iubesc, toti il blameaza. Nu are mama, nu are tata, nu are frati, surori. Are doar subordonati, este marele arhitect si micul comandant de divizie. Taie, spanzura, amageste,fericeste. Duce un razboi impotriva…impotriva cui? Poate de-am stii, n-am mai fi astazi aici ci intr-o alta galaxie, intr-un alt univers, intr-o alta forma. Si ca veni vorba de forme…ce forma are timpul? -si nu ma refer la forma din fizica cuantica sau din diversele interpretari matematice…stiinte reci, “exacte” cica, stiinte care insa ne vor duce, mai devreme sau mai tarziu intr-un dead end…dangerously dead end…de unde intoarcerea nici ca va mai fi posibila oricat de tare ne-am dori-….deci…ce forma are timpul? cum a aparut? exista oare cu adevarat, sau este doar o variabila teoretica ce contorizeaza ridurile de pe fata, cicatricile de pe genunchi,oboseala muschilor?…
Timpul…timpul le rezolva pe toate…in atelierul lui de marmura bate neincetat cu ciocanele sale argintate si sufla vartos in foalele ce stau la baza cuptorului acestui mare arhitect. El leaga, el dezleaga. El rezolva. Oare face asta pentru ca vrea, pentru ca trebuie? Oare ii place ceea ce face?…Oare prin stangacia cu care le imparte pe toate tuturor, nu incearca oare sa ne dea un imbold, sa luam atitudine? Contrarul l-ar face “rau” prin definitie (unde prin rau se intelege ceva ce “nu iti convine” sau care s-a dovedit a fi contrar asteptarilor tale prin nemultumirea ce o atrage). Toti se plang, nimeni nu face nimic.
Timpul…timpul le rezolva pe toate…timpul nu rezolva nimic, face doar ca opera mainii omului sa se scurga, sa se descompuna, catre infernuri arhitecturale, umane si stiintifice. Teorii devin depasite pentru ca timpul aduce altele mai noi, oameni mor, pentru ca timpul are grija de ei, cladiri se sfarma, sculpturi se prabusesc. Nimic nu dureaza. Animalele, natura, isi urmeaza cursul. Natura nu moare, sufera, cu fiecare colt ce ii este starpit de maini batatorite.
Timpul iubeste, timpul adora, timpul rasplateste, timpul e viu. Timpul e in mana noastra!
Adrian Lupu- blog de calatorii si timp liber 