Daca titlul zice ca poezia este incifrata,atunci incifrata este:)) Este oarecum logic, si nu prea. Poezia asta isi ascunde secretul bine, un secret zavorat de un cod simplu, atat de simplu incat tocmai asta il face dificil de “citit”. Se schimba putin si stilul, imi plac stilurile atator scriitori incat n-am cum sa nu ma las influentat intr-o oarecare masura de catre fiecare fara sa imi dau seama uneori,chiar. Destula vorbaraie, putina tristete mai bine 😀
“In orice pozitie ar fi, ceasul ticaie mereu
nu’l intereseaza de vant ploaie sau necaz
nu-i pasa de unuia ii bine sau i-e greu
ceasul ticaie mereu
.
Orice vantul ar sopti,luna vine si-apoi dispare
nu conteaza de e viscol,noapte in niciun caz
sta neabatuta pe-aceeasi carare
luna vine si-apoi dispare
.
Caz ciudat nu-i niciodata,trist e veacul ratacit
moara de vant cu vantul se lupta
trista-i viata greierului necajit
trist e veacul ratacit
.
Mor lacustele pe campuri aride,si timpul acum e mort
e iarna ger,soarele-arde pupile dilatate
e violet si cala e pe tort
si timpul acum e mort”
Daca ii descifreaza careva mesajul as fi mai mult decat fericit sa il/o ascult 😀
Pana data viitoare…antonio inca mai stie sa zboare.