Am fost de plictiseala, am ajuns sa critic, iar acum incerc sa dau un sfat. In urma cu ceva timp, o saptamana cred ca a trecut, de 1 decembrie chiar, am zis sa mergem la film si nu la orice film…la unul 3D…de groaza. Reteta pare una de succes, imi plac horror’urile (intr-un mod sadic, de genul rad la ele sau incep sa fac caterinca…ciudat nu?…nicidecum; prefer sa fac asta in loc sa ma concentrez obsesiv pe film, sa alunec in poveste, sa ma identific si sa ma sperii pana imi sar ochii din cap), la 3D nu mai fusesem, de auzit insa, numai de bine. Toate bune si frumoase pana la partea cu insotitorii, nu m-a vrut nimeni, nimic nou in istoria mea recenta.:)) Inceputul sfarsitului, trebuia sa imi dau seama. N-am ascultat de semnele ce se iveau de pretutindeni asa ca am ajuns in plaza…cu alex…si cu lori (un public “La multi ani!” pe calea asta caci tocmai fusese ziua ei). Cu o ora inainte ajunsi, am zis sa bem un ceva sa treaca timpul. Bubbles si un loc cat mai ferit de ochii lumii, de ce sa rada si altii cu noi (nu de noi)? Ah, dar nu…mai inainte de asta ce credeti, am fost sa luam bilete. De unde?De la casa.De la casier chiar! Ce casier?Un casier ratat…si frustrat de lipsa de activitate sexuala probabil. Ne punem noi la coada, lori s-a bagat prima, “sa dea comanda”, zice ca vrea 3 bilete la “Scar”(aici aflati si numele ilustrei pelicule), eu bag capul pe dupa umarul ei si ii spun domnisorului “dintre care unul sa fie cu reducere” si ii pun legitimatia de student pe tejghea. Aproba tacit printr-o miscare de sus in jos a capului, mestereste la “platane”, printeaza beletele, face calculul si ne comunica mirobolanta suma de 90(si ceva) de lei. Toate bune si frumoase pana cand fantomele trecutului, in speta matematica pe care am fost fortat s o invat pentru admiterea la facultate, m-au obligat sa fac un simplu calcul mintal cu variabila principala: “wtf…cu reducere biletul meu e 25 de lei..nicidecum 33..n-are cum sa duca tarasenia pana la 90 de lei”. In consecinta m-am adresat politicos domnisorului, cerand un desfasurator al scorului. Nu mica mi-a fost mirarea cand am constatat, mai mult sau mai putin cu stupoare, ca toate biletele erau taxate la pret intreg, iar raspunsul la iminenta intrebare “de ce?” a fost o izbucnire nervoasa cum ca cine a spus, cand, cui, cum si ca nu mai are ce sa faca oricum(pe un ton nicidecum impaciuitor). Primul instinct a fost sa ii raspund pe acelasi ton, chiar am avut un inceput insa m-am calmat repede si am preferat un sec si superior (ca doar orgoliul e in floare la mine, iar vorbele pot durea uneori mai mult decat orice afront fizic…nu este cazul de fata, insa) “auzi, stii ceva, doar pentru ca ai avut parte toata ziua numai de clienti idioti asta nu inseamna ca trebuie sa iti versi nervii si frustrarile pe mine” (ceva de genul in orice caz, plus inca vreo cateva pe care nu reusesc sa mi le amintesc). Am lasat banii deoparte, am lasat si ranchiuna, e doar om pana la urma, poate nu e capabil, nu stie sau nu vrea sa schimbe unghiul din care priveste, insa, eu, daca puteam face asta de ce sa nu o fac, asa ca ne-am indreptat spre un bubbles la o masa retrasa, noi trei, eu si cu ei.
Timpul a trecut, repede ca de obicei, ca doar asa e cand te distrezi si esti cu cine iti place sa fii, insa despre asta cu alta ocazie. Ne indreptam spre film, trecem de “control” de care apropo, puteam trece si daca aveam un singur bilet, atat de atent si devotat era “paznicul”. Luam popcorn…nu mai luam popcorn; era o coada de ziceai ca se da carne pe cartele (a se citi despre regimul comunist in Romania si ce a invatat Ceausescu in China de la mai marii socialisti de acolo), iar oamenii se inghesuiau spre intrarea in sala, unde se dadeau si ochelarii “speshiali”. Luam aia, intram in sala, urcam scarile pana in dreptul randului tiparit pe magnificele bilete, intram, si ii deranjam pe toti de pe rand pentru ca, dupa acum aveam sa ne dam seama, locurile noastre erau fix ultimele 3…din partea cealalta=))
Si iata-ne ca stateam noi cuminti in asteptarea peliculei, mai radeam putin, mai stateam de vorba, mai impartaseam impresii, leacuri antiplictiseala. Ne-am uitat si la trailerele ce rulau inainte de film, unul era chiar interesant insa ma gasesc in imposibilitatea de a-mi aduce aminte numele si chiar continutul lui.
A urmat logo-ul de la Dolby Digital si o numaratoare inversa, de la 3 in jos, toate 3D, viitorul suna bine. A inceput filmul, nu mai tin minte cum, o scena de groaza cred sau scena cu fetele in cimitir la un joint, chiar n-am idee. Primul gand, ah, asa e la inceput, trebuie sa imi obisnuiesc ochii, e prima data cand vin, poate asa trebuie sa fie. Al doilea, noroc ca stiu engleza, nu trebuie sa ma uit la subtitrare, ca nu pot sa ma uit cand colo cand colo, trebuie sa ma obisnuiesc diferit. Al treilea a fost, poate ma dor ochii din cauza dioptriilor si asa sunt ochelarii astia etc. Au fost si ganduri de genul, wow ce tare e faza asta (de 2 ori cred, maxim…iar una dintre ele arata un foc..si ceva incins parea ca vine spre tine. M-am si speriat la un moment dat, cand au iesit niste porumbei de sub o trapa, cea mai “scary” faza din tot filmul asta de groaza wannabe :)). Despre detaliile tehnice nu am ce spune decat “noroc ca nu eram singur” si puteam cere o parere celor de langa mine din care a reiesit cam asa: filmul era prost de la un capat la altul, subtitrarea era pe alta “frecventa” fata de imagine (la modul ori puteai s vezi imaginea, iar subtitrarea se vedea sters, ori invers), ochii ii dureau si pe ei, filmul in mare parte se vedea aiurea, nu intelegeai mare lucru…asadar…tehnic…realizat…in ultimul hal. Cat despre poveste, ce pot sa spun, din punctul meu de vedere kinda’ lame, un idiot cu un joc “smecher”(punea doua persoane pe mese-cam de operatie-alaturate pe care le chinuia pana cand una dintre ele ii “permitea” sa o omoare pe cealalta…deci viata fiecarei victime depinde de cat rezista compatriotul/ata…iar daca “refuza” mai primea cate o schingiuire…funny nu?….sa nu mai zic ca aveau niste rani din cauza carora era practic imposibil sa te mai aflii in viata…cateva exemple ar putea fi: una taiata pe picioare, lasata pe masa acolo de cu o seara inainte, de la alt “joc”, cat sange ar fi pierdut astfel, va las pe voi sa va ganditi…uneia ii taie limba de la radacina…iarasi..unde s-ar ajunge…tare insa faza cu capsatorul cand ii capseaza uneia coastele :-j). Idiotul cu “joc smecher” este ucis de catre o victima (actrita cu rol principal), in adolescenta acesteia, iar la maturitate, ucigasul revine printr-un copycat, la care nu ma asteptam ce-i drept. Au fost 2 faze mai frumoase, 3D asa(intentionat folosesc cuvantul asta obsesiv chiar, as putea spune), una cu un foc in prim-plan si cu o chestie incinsa ce venea spre noi :D. Nu mi-am dat seama ce era aia, ca multe chestii din film de altfel, insa ce pot spune, erau si cateva cadre dragute, nu cred ca asta era ideea, prin cadre dragute intelegandu-se “desluseam ce e acolo si vedeam o imagine clara” :-j….MIROBOLANT!
Cam atat despre film, o cronica putin cam haotica, nu mi-a facut mare placere sa revad seara respectiva, sper sa intelegeti ceva, plus ca va astept cu pareri in caz de l-ati vazut sau auzit ceva despre el.
Read Full Post »