Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘business’ Category


Wizz Air este o companie aeriana low cost ce detine baze de operatiuni in Romania, in Bucuresti (Baneasa), Cluj, Timisoara si Targu Mures. Ca orice companie are nevoie si de angajati, motiv pentru care periodic desfasoara actiuni de recrutare, in functie de volumul persoanelor necesare si de planurile de extindere existente la nivelul tarii.

In ceea ce priveste persoanele cautate exista bineinteles si o lista cu cerinte pe care trebuie sa le indeplineasca un potential candidat, iata-le mai jos, pentru postul de Cabin Attendant (steward/esa):

Cerinte:

  • Varsta de minim 19 ani
  • Inaltime : minim 165 cm (fete) si 170 cm (baieti)
  • Diploma de Bacalaureat (adica absolventi de liceu minim)
  • Fluenta in ceea ce priveste limba engleza: scris si vorbit
  • Abilitati de inot
  • Sa poata ajunge la aeroport in o ora, pe durata perioadelor de stand-by
  • Experienta cu clienti si bune abilitati de vanzare

Candidatul perfect, de asemenea:

  • Are abilitati de comunicare excelente
  • Este flexibil si dispus sa se conformeze cererilor impuse de lucrul in schimburi
  • Este capabil sa lucreze sub presiune
  • Poate lucra cu usurinta intr-o echipa
  • Un examen de limba- nivel intermediar (A, B sau C) in una dintre limbile de circulatie internationala, diploma ceruta de Aviatia Civila Ungara

Informatii aditionale

  • Despre tatuaje si piercing (altele decat un cercel pentru fiecare ureche): sunt acceptate dar nu trebuie sa fie vizibile.
  • Nota: daca aveti ochelari sau lentile de contact iar dioptriile sunt peste +4 sau sub -4, cel mai probabil veti pica examenul medical.

Cam asa arata un candidat in viziunea celor ce se ocupa de recrutare la Wizz Air. Mai trebuie sa stiti faptul ca interviurile sunt de doua tipuri: cu chemare, private– atunci cand compania va contacteaza si va cheama pentru discutie si, al doilea tip- interviurile “open-day“, la care poate veni oricine si despre care se afla din presa, internet, forumuri, comunicate de presa. La interviu trebuie sa va prezentati cu un CV in limba engleza, pe care sa aveti o poza recenta.

Despre interviu:

Acesta are loc de obicei in incinta Hotelului Phoenicia din Strada Alexandru Serbanescu, insa se intra dinspre bulevardul Aerogarii. In ceea ce priveste persoanele care tin interviul, este vorba de doua doamne/domnisoare/femei, una din Romania, iar alta, din cate am inteles, din Ungaria, motiv (impreuna cu altele) pentru care interviul se desfasoara in totalitate in engleza. Sunt 4 etape fizice si una in care esti informat prin intermediul unui e-mail daca ai fost cooptat in echipa sau trebuie sa iti incerci sansele altadata.

1. In prima etapa, fiecare persoana dintre cele chemate intra in sala de conferinte in care se desfasoara recrutarea si trebuie sa se prezinte. Recrutoarele vor parea plictisite sau fara chef (poate chiar asa si sunt) insa vor fi foarte atente la tot ceea ce spune candidatul, cum vorbeste, daca are ticuri verbale, daca este fluent in vorbire si daca se potriveste pentru postul pe care doresc sa il ocupe. Fiecare candidat primeste apoi un numar si asteapta ca toti ceilalti sa treaca prin etapa 1.

Proba eliminatorie: proba 1 este proba eliminatorie, drept urmare, dupa ce toti intra,  “se prezinta si primesc numarul de ordine, doamnele ies cu o lista si anunta numerele care trec mai departe, in urma evaluarii.

2. In aceasta etapa fiecare persoana trage un bilet pe care va fi prezentata o anumita situatie si in care vor fi testate aptitudinile de vanzare ale celor veniti la interviu. Recrutorii vor incerca sa joace rolul unor clienti cat mai dificili pentru a vedea cum s-ar descurca intr-o situatie reala, incomoda.

3. Potentialii angajati sunt impartiti in echipe, de cate 8 persoane (depinde si de numarul celor trecuti de etapa 1), iar fiecare persoana gaseste pe scaun un indiciu cu ajutorul caruia echipa va trebui sa rezolve un mister. Se urmareste lucrurl in echipa si abilitatea de a colabora cu ceilalti.

4. Interviu clasic cu CV-ul in fata si intrebari standard.

5. Mail de acceptare/respingere a aplicatiei.

Dupa acceptare urmeaza un curs de cateva luni despre avion, siguranta si proceduri, concretizat cu un examen. Dupa promovarea examenului are loc un training+testare la simulatorul de la Budapesta, iar apoi ti se elibereaza brevetul esti numai bun de lucru. Acest lucru inseamna ca nu aveti nevoie de cursul special de formare insotitori de zbor de la Scoala Superioara de Aviatie Civila (care costa in jur de 3000 de euro). In schimb veti semna un contract cu Wizz pe o anumita perioada de timp (ceea ce nu e un capat de lume). Exista o scara ierarhica pe care o poti urca, de la postul de Junior Cabin Attendant pana la posturi precum instructor de linie, programul este destul de bun, se lucreaza si noaptea, in functie de curse, exista un anumit numar de ore de zbor efectuate pe luna (care difera in functie de perioada), exista destul de multe zile de concediu, facilitati pentru angajati in ceea ce priveste zborurile si nu in ultimul rand un salariu (in functie de orele de zbor din luna respectiva) foarte si vreau sa spun foarte bun.

Cam asa stau lucrurile pentru postul de Cabin Attendant. Mai exista de asemenea posturi pentru piloti insa pentru asta sunt necesare foarte multe acte/ore de zbor/acreditari si nu isi au locul aici (pentru cei interesati lasati un mesaj si va ajut cu cea mai mare placere). Din pacate exista si pozitii pentru Office (birou mai pe romaneste) si personal de mentenanta, unele pentru studenti, altele pentru persoane cu experienta. Spun din pacate pentru ca aceasta sunt disponibile momentan doar in orase precum Geneva, Kiev si Budapesta.

Acestea fiind spuse va urez succes si pentru orice nelamurire va stau la dispozitie.

Read Full Post »


Unii carcotasi ar putea spune poate ca Romania. Ne-am obisnuit ca tara noastra sa fie codasa in ceea ce priveste economia, infrastructura, politica, justitia etc. Pentru cei care se asteapta ca aici sa fie vorba de alta tara, diferita de a noastra se creeaza in mod evident o alta tabara.

Avem asadar dispunerea antagonica a taberei “carcotasilor” si a celei “cu speranta in minte”. De data aceasta, este tot randul carcotasilor sa ridice cununa cu lauri si sa o aseze legitim pe laturile fruntii. Da, dupa anumite, calcule, statistici, masuratori si alte instrumente uzitate, Romania este, ca si in cazul alte cazuri aducatoare de rusine, ultima in ceea ce priveste cresterea economica din Europa. Si de parca asta ar fi insuficient, aflam ca aceasta crestere este chiar una negativa, descrestere prin definitie.

Va las in continuare cu un articol foarte interesant al domnului Ilie Serbanescu, analist economic, aparut in Romania Libera pe 22 septembrie a.c., in care se vorbeste tocmai despre aceasta “intamplare”. Un scurt fragment:
În România, se află în criză modelul economic care s-a format în ultimii 20 de ani de trecere de la comunism spre capitalism şi care a luat locul modelului de economie de stat rigidă şi izolaţionistă. Este, din păcate, un model de eco­nomie organic nefuncţional şi pe care nici Dumnezeu din ceruri nu l-ar putea face să funcţio­ne­ze. Structural, se bazează dis­proporţionat de mult pe consum şi disproporţionat de puţin pe producţie. Industria şi agricultura – considerate în mod prostesc sechele ale fostului model comunist – au fost demolate. Iar în locul lor au fost puse bănci, supermarketuri şi companii de bodigarzi. Social, se bazează pe o sub­ocu­pare dramatică a forţei de mun­că, dar sistemul doreşte să promoveze o înaltă protecţie socială. Faţă de fostul model comunist, actualul model foloseşte de două ori mai puţină forţă de mun­­­că şi are, deci, de două ori mai puţini contribuenţi sociali. În schimb, vrea să ţină pasul cu protecţia socială din Uniunea Europeană.

Un asemenea sistem n-avea nevoie de criza financiară şi economică internaţională pentru a exploda. O va fi făcut oricum! Criza internaţională doar l-a ajutat să se evidenţieze aşa cum este sau, altfel spus, i-a dat jos vălul.

Ca domnul Serbanescu are dreptate, este indiscutabil, chiar daca este vorba de o singura fateta din miile sau milioanele existente, pentru ca daca am fi un popor simplu, am avea o viata simpla…si usoara, insa ce ne facem cand de multe ori ne trezim dupa ceva timp ca am vorbit, iar de facut am facut nimic. Ca ceva trebuie facut, dar facut de toata lumea. Si cum sa mobilizezi o populatie obisnuita cu aceasta protectie sociala inalta, tradusa pe alocuri in “de ce sa muncesc ca iau somaj, mai stau degeaba cateva luni si ma angajez dupa”, cum sa mobilizezi niste pensionari amagiti cu promisiuni de fiecare data inainte de alegeri, pentru a le lua si ultimul lucru din posesia lor…votul, pensionari care apoi s-au trezit “si batuti, umiliti…si cu banii luati”. Cum sa mobilizezi sau sa schimbi  o societate(generalizez putin, referindu-ma totusi la o majoritate) pasionata de incultura, manelarie, telenovele, bani (din filme evident, ca cei reali trebuiesc munciti, investiti, culesi…pe cand sa vezi un mafiot/proprietar/bancher/afacerist plin de bani intr-un film, iar apoi sa te visezi in locul lui noaptea e mult mai comod), gainarii si alte rude lingvistice. Cand combinatia, vrajeala, pacaleala sunt studiate mai ceva decat modelul macroeconomic, marketingul, managementul etc in facultati si universitati cum poti spera sa se ridice cineva, fie din popor ori din clasa politica (pentru ca daca ne uitam bine observam o separare a claselor asemanatoare fostului imperiu roman unde plebea era sursa de voturi…pentru cateva concesii), care sa faca altceva decat ce s-a facut pana acum?

Cand vin alegerile, eu unul, in loc sa am in minte, asa cum mi se pare normal, rationamentul de a alege pe cel mai bun sau cel mai util tarii, judetului, orasului, mie ca individ, ma gandesc mai degraba la “de ce sa ma duc la vot, pe cine sa votez ca sunt satul de toti” sau “ce sa fac, care este oare raul mai mic, cine ar face mai putin rau, cine ar fura mai putin dintre candidati” ori “cum sa iasa asta (cu motivele aferente), ma duc sa il votez pe celalalt”. Ce sa mai zic de comune, sate, unde am bunici, si aud cum candidatii pentru postul de primar ori consilier dau iama prin sate sa omeneasca pe unul altul si sa ii imbuneze, legal! bineinteles.Halal!

Romania, tara spagilor

Read Full Post »


Un titlu deschis ce se poate referi bineinteles la foarte multe lucruri. Ar putea indica pe de-o parte dilema unora de a apela la o astfel de strategie sau de a lasa lucrurile in voia sortii insa mai degraba face referire la “strategia” pe care o adopta unii dintre micii sau marii comercianti, intre ghilimele deoarece pare a fi cu totul diferita abordarea fata de ceea ce propun manualele si teoreticienii.

Total de acord ca socoteala de acasa este oarecum diferita de cea din targ si ca sunt costuri relativ mari de suportat pentru a implementa o strategie, oricare ar fi ea. Insa ce ne facem cand ne lovim zilnic de comercianti frustrati, deranjati ca te uiti la marfa lor fara sa cumperi (desi de multe ori, chiar atitudinea lor te face sa te indepartezi, poate pentru totdeauna, cand simti injuraturi aruncate printre dinti pe la spatele tau). Transant? Absurd? Nicidecum.

Fara a fi facut un studiu in prealabil, si poate asta sa imi demonteze eseul (iar cei in masura sunt rugati sa aduca argumente, indiferent de ce punct al baricadei s-ar afla), tind sa afirm faptul ca o mare parte din societatea romaneasca, din zona comertului de orice tip, servicii, bunuri de larg consum etc, sufera de mandrie, egocentrism, ura irationala, pofta nestavilita de bani obtinuti usor si in detrimentul partenerului de afaceri. Si este un cerc vicios, cei in locuri “intalte” cer sau se misca doar la impulsul spagilor si favorurilor, cei mici, sau care intra in contact cu acestia sunt obligati sa plateasca pentru a exista in continuare, iar pentru a-si recupera cheltuielile impovareaza pe cei de sub ei, isi varsa supararile si frustrarile pe acestia. Pe de alta parte, pentru a se inchide cercul despre care vorbeam, cei din pozitiile inalte, ajung acolo tot prin dari, pe care evident trebuie sa le recupereze si…fac cum au facut si altii cu ei. O analiza scurta si poate laconica, insa ce rost are sa insistam pe un subiect poate arhicomentat si discutat, care ne-ar face poate sa ajungem in zona politica, si asa prea bagata in seama si ridicata la nivel de cultura, traditie, mostenire. Ca o precizare, sunt curios cu ce o sa ramanem din generatia aceasta, ce valori, ce personalitati, ce realizari individuale ori nationale? Poate este cineva in masura sa comenteze.

Comerciantii contemporani, si am sa discut aici despre cei din piete, centre comerciale de marime medie si poate chiar malluri.  O mare parte priveste persoane ce sunt angajatele unor societati comerciale, asa este, insa calitatea persoanelor aflate in spatele tejghelei, reflecta in mod direct politica firmei, mentalitatea celor care o conduc si felul in care privesc activitatea. Si asta deoarece chiar si acei oameni sunt angajati de catre conducator/i in urma unui interviu, sau fara interviu, fapt care indica interesul acordat calitatii resurselor umane. Cine se-aseamana se-aduna, spune un proverb romanesc plin de sens, lasat insa de izbeliste alaturi de multe alte proverbe, traditii si valori nationale (si cand zic natiune ma refer la istorie, cultura, popor, patriotism etc. valori ce sunt asociate deseori, astazi, in mod eronat cu comunismul de ocupatie al anilor de dinainte de revolutie). Desigur, amintindu-ne de cercul vicios de mai sus ne-am putea intreba ce alternative ar avea unii sau altii daca “toti” (si e mult spus toti) se gasesc in aceeasi oala. “Romania va creste prin responsabilitate” spunea o campanie de marketing social si este cat se poate de adevarat si de laudat initiativa acelor putini care vor sa sa ii ajute pe multi, sa ii ridice (calitativ vorbind), ajutandu-se astfel pe ei insusi.

Sunt oarecum deranjat de lipsa de bun simt a unora de la care urmaresc sa achizitionez ceva, sa sondez piata sau sa stabilesc o decizie de cumparare (asa cum se intampla in cazul produselor de folosinta indelungata, ce necesita un buget mai mare, o evaluare mai elaborata si consecinte de durata). Fiind vorba de o relatie bilaterala din care ambele parti urmeaza sa aiba beneficii, regulile nescrise sau chiar scrise ale negocierilor pun respectul reciproc intre conditiile obligatorii ale realizarii tranzactiei. Cum se poate astepta un “meltean”, popular vorbind, ca un client, fie el si potential, sa achizitioneze chiar si un capat de ata de la el daca are o purtare nepotrivita si lipsita de chef. Culmea e ca tot cel dintai se supara ca “prostul pe sac”, scuzati expresia atunci cand pleci mai departe si cumperi de la cel de langa el sau de vis-a-vis. Paradoxal din punctul meu de vedere.

La fel se intampla de multe ori in servicii spre exemplu, cand doresti sa platesti abonamentul la ceva spre exemplu, iar casierul/casierita are o purtare demna de mahala. Uneori isi au motivele, dupa multi clienti needucati ajungi sa te enervezi si sa iti piara cheful, iar nervii ti versi tocmai pe cei care urmeaza si care sunt luati cu totul prin surprindere, fara sa aiba vreun fel de vina.

De vina si cel din fata si cel din spate. Sunt pusi in aceeasi oala cu totii, cei putini din cauza celor multi (si ma refer la prestator de servicii ori comerciant). Sufera si cei care mai au un dram de respect pentru cei din jur (si ma refer la cel ce ajunge dupa un “enervant”).

Din punctul meu de vedere, este bine sa ne gandim la situatia actuala si cum am vrea sa fie ea de fapt.

Exista vreo iesire?

Read Full Post »