Unii carcotasi ar putea spune poate ca Romania. Ne-am obisnuit ca tara noastra sa fie codasa in ceea ce priveste economia, infrastructura, politica, justitia etc. Pentru cei care se asteapta ca aici sa fie vorba de alta tara, diferita de a noastra se creeaza in mod evident o alta tabara.
Avem asadar dispunerea antagonica a taberei “carcotasilor” si a celei “cu speranta in minte”. De data aceasta, este tot randul carcotasilor sa ridice cununa cu lauri si sa o aseze legitim pe laturile fruntii. Da, dupa anumite, calcule, statistici, masuratori si alte instrumente uzitate, Romania este, ca si in cazul alte cazuri aducatoare de rusine, ultima in ceea ce priveste cresterea economica din Europa. Si de parca asta ar fi insuficient, aflam ca aceasta crestere este chiar una negativa, descrestere prin definitie.
Va las in continuare cu un articol foarte interesant al domnului Ilie Serbanescu, analist economic, aparut in Romania Libera pe 22 septembrie a.c., in care se vorbeste tocmai despre aceasta “intamplare”. Un scurt fragment:
” În România, se află în criză modelul economic care s-a format în ultimii 20 de ani de trecere de la comunism spre capitalism şi care a luat locul modelului de economie de stat rigidă şi izolaţionistă. Este, din păcate, un model de economie organic nefuncţional şi pe care nici Dumnezeu din ceruri nu l-ar putea face să funcţioneze. Structural, se bazează disproporţionat de mult pe consum şi disproporţionat de puţin pe producţie. Industria şi agricultura – considerate în mod prostesc sechele ale fostului model comunist – au fost demolate. Iar în locul lor au fost puse bănci, supermarketuri şi companii de bodigarzi. Social, se bazează pe o subocupare dramatică a forţei de muncă, dar sistemul doreşte să promoveze o înaltă protecţie socială. Faţă de fostul model comunist, actualul model foloseşte de două ori mai puţină forţă de muncă şi are, deci, de două ori mai puţini contribuenţi sociali. În schimb, vrea să ţină pasul cu protecţia socială din Uniunea Europeană.
Un asemenea sistem n-avea nevoie de criza financiară şi economică internaţională pentru a exploda. O va fi făcut oricum! Criza internaţională doar l-a ajutat să se evidenţieze aşa cum este sau, altfel spus, i-a dat jos vălul.”
Ca domnul Serbanescu are dreptate, este indiscutabil, chiar daca este vorba de o singura fateta din miile sau milioanele existente, pentru ca daca am fi un popor simplu, am avea o viata simpla…si usoara, insa ce ne facem cand de multe ori ne trezim dupa ceva timp ca am vorbit, iar de facut am facut nimic. Ca ceva trebuie facut, dar facut de toata lumea. Si cum sa mobilizezi o populatie obisnuita cu aceasta protectie sociala inalta, tradusa pe alocuri in “de ce sa muncesc ca iau somaj, mai stau degeaba cateva luni si ma angajez dupa”, cum sa mobilizezi niste pensionari amagiti cu promisiuni de fiecare data inainte de alegeri, pentru a le lua si ultimul lucru din posesia lor…votul, pensionari care apoi s-au trezit “si batuti, umiliti…si cu banii luati”. Cum sa mobilizezi sau sa schimbi o societate(generalizez putin, referindu-ma totusi la o majoritate) pasionata de incultura, manelarie, telenovele, bani (din filme evident, ca cei reali trebuiesc munciti, investiti, culesi…pe cand sa vezi un mafiot/proprietar/bancher/afacerist plin de bani intr-un film, iar apoi sa te visezi in locul lui noaptea e mult mai comod), gainarii si alte rude lingvistice. Cand combinatia, vrajeala, pacaleala sunt studiate mai ceva decat modelul macroeconomic, marketingul, managementul etc in facultati si universitati cum poti spera sa se ridice cineva, fie din popor ori din clasa politica (pentru ca daca ne uitam bine observam o separare a claselor asemanatoare fostului imperiu roman unde plebea era sursa de voturi…pentru cateva concesii), care sa faca altceva decat ce s-a facut pana acum?
Cand vin alegerile, eu unul, in loc sa am in minte, asa cum mi se pare normal, rationamentul de a alege pe cel mai bun sau cel mai util tarii, judetului, orasului, mie ca individ, ma gandesc mai degraba la “de ce sa ma duc la vot, pe cine sa votez ca sunt satul de toti” sau “ce sa fac, care este oare raul mai mic, cine ar face mai putin rau, cine ar fura mai putin dintre candidati” ori “cum sa iasa asta (cu motivele aferente), ma duc sa il votez pe celalalt”. Ce sa mai zic de comune, sate, unde am bunici, si aud cum candidatii pentru postul de primar ori consilier dau iama prin sate sa omeneasca pe unul altul si sa ii imbuneze, legal! bineinteles.Halal!
Adrian Lupu- blog de calatorii si timp liber 