Blogul de calatorii si afaceri are pagina de facebook

Asa cum spune titlu iata ca de azi, bine, ieri, acest Blog de calatorii si afaceri are pagina de facebook. Va invit sa aruncati un ochi, sa dati un like, in caz de va place, sugerati pagina prietenilor. Vom avea acolo ocazional stiri, de afaceri sau calatorii,poze din diverse locatii, jocuri si, in masura in care se va permite (factori exogeni)…concursuri. Puteti de asemenea sa veniti cu sugestii sau sa “cereti”/propuneti articole/informatii pe anumite teme despre care ati vrea sa stiti mai multe.

Ca un teaser inainte de link, va las poza de profil a blogului:

Blog de Calatorii si Afaceri

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Va astept cu drag si vizita placuta! (click mai jos)

adyiy-Blog de calatorii si afaceri- pagina de facebook

Cum se desfasoara interviul la Wizz Air si ce trebuie sa stim despre el

Wizz Air este o companie aeriana low cost ce detine baze de operatiuni in Romania, in Bucuresti (Baneasa), Cluj, Timisoara si Targu Mures. Ca orice companie are nevoie si de angajati, motiv pentru care periodic desfasoara actiuni de recrutare, in functie de volumul persoanelor necesare si de planurile de extindere existente la nivelul tarii.

In ceea ce priveste persoanele cautate exista bineinteles si o lista cu cerinte pe care trebuie sa le indeplineasca un potential candidat, iata-le mai jos, pentru postul de Cabin Attendant (steward/esa):

Cerinte:

• Varsta de minim 19 ani
• Inaltime : minim 165 cm (fete) si 170 cm (baieti)
• Diploma de Bacalaureat (adica absolventi de liceu minim)
• Fluenta in ceea ce priveste limba engleza: scris si vorbit
• Abilitati de inot
• Sa poata ajunge la aeroport in o ora, pe durata perioadelor de stand-by
• Experienta cu clienti si bune abilitati de vanzare

Candidatul perfect, de asemenea:

• Are abilitati de comunicare excelente
• Este flexibil si dispus sa se conformeze cererilor impuse de lucrul in schimburi
• Este capabil sa lucreze sub presiune
• Poate lucra cu usurinta intr-o echipa
• Un examen de limba- nivel intermediar (A, B sau C) in una dintre limbile de circulatie internationala, diploma ceruta de Aviatia Civila Ungara

Informatii aditionale

• Despre tatuaje si piercing (altele decat un cercel pentru fiecare ureche): sunt acceptate dar nu trebuie sa fie vizibile.
• Nota: daca aveti ochelari sau lentile de contact iar dioptriile sunt peste +4 sau sub -4, cel mai probabil veti pica examenul medical.

Cam asa arata un candidat in viziunea celor ce se ocupa de recrutare la Wizz Air. Mai trebuie sa stiti faptul ca interviurile sunt de doua tipuri: cu chemare, private– atunci cand compania va contacteaza si va cheama pentru discutie si, al doilea tip- interviurile “open-day“, la care poate veni oricine si despre care se afla din presa, internet, forumuri, comunicate de presa. La interviu trebuie sa va prezentati cu un CV in limba engleza, pe care sa aveti o poza recenta.

Despre interviu:

Acesta are loc de obicei in incinta Hotelului Phoenicia din Strada Alexandru Serbanescu, insa se intra dinspre bulevardul Aerogarii. In ceea ce priveste persoanele care tin interviul, este vorba de doua doamne/domnisoare/femei, una din Romania, iar alta, din cate am inteles, din Ungaria, motiv (impreuna cu altele) pentru care interviul se desfasoara in totalitate in engleza. Sunt 4 etape fizice si una in care esti informat prin intermediul unui e-mail daca ai fost cooptat in echipa sau trebuie sa iti incerci sansele altadata.

1. In prima etapa, fiecare persoana dintre cele chemate intra in sala de conferinte in care se desfasoara recrutarea si trebuie sa se prezinte. Recrutoarele vor parea plictisite sau fara chef (poate chiar asa si sunt) insa vor fi foarte atente la tot ceea ce spune candidatul, cum vorbeste, daca are ticuri verbale, daca este fluent in vorbire si daca se potriveste pentru postul pe care doresc sa il ocupe. Fiecare candidat primeste apoi un numar si asteapta ca toti ceilalti sa treaca prin etapa 1.

Proba eliminatorie: proba 1 este proba eliminatorie, drept urmare, dupa ce toti intra,  “se prezinta si primesc numarul de ordine, doamnele ies cu o lista si anunta numerele care trec mai departe, in urma evaluarii.

2. In aceasta etapa fiecare persoana trage un bilet pe care va fi prezentata o anumita situatie si in care vor fi testate aptitudinile de vanzare ale celor veniti la interviu. Recrutorii vor incerca sa joace rolul unor clienti cat mai dificili pentru a vedea cum s-ar descurca intr-o situatie reala, incomoda.

3. Potentialii angajati sunt impartiti in echipe, de cate 8 persoane (depinde si de numarul celor trecuti de etapa 1), iar fiecare persoana gaseste pe scaun un indiciu cu ajutorul caruia echipa va trebui sa rezolve un mister. Se urmareste lucrurl in echipa si abilitatea de a colabora cu ceilalti.

4. Interviu clasic cu CV-ul in fata si intrebari standard.

5. Mail de acceptare/respingere a aplicatiei.

Dupa acceptare urmeaza un curs de cateva luni despre avion, siguranta si proceduri, concretizat cu un examen. Dupa promovarea examenului are loc un training+testare la simulatorul de la Budapesta, iar apoi ti se elibereaza brevetul esti numai bun de lucru. Acest lucru inseamna ca nu aveti nevoie de cursul special de formare insotitori de zbor de la Scoala Superioara de Aviatie Civila (care costa in jur de 3000 de euro). In schimb veti semna un contract cu Wizz pe o anumita perioada de timp (ceea ce nu e un capat de lume). Exista o scara ierarhica pe care o poti urca, de la postul de Junior Cabin Attendant pana la posturi precum instructor de linie, programul este destul de bun, se lucreaza si noaptea, in functie de curse, exista un anumit numar de ore de zbor efectuate pe luna (care difera in functie de perioada), exista destul de multe zile de concediu, facilitati pentru angajati in ceea ce priveste zborurile si nu in ultimul rand un salariu (in functie de orele de zbor din luna respectiva) foarte si vreau sa spun foarte bun.

Cam asa stau lucrurile pentru postul de Cabin Attendant. Mai exista de asemenea posturi pentru piloti insa pentru asta sunt necesare foarte multe acte/ore de zbor/acreditari si nu isi au locul aici (pentru cei interesati lasati un mesaj si va ajut cu cea mai mare placere). Din pacate exista si pozitii pentru Office (birou mai pe romaneste) si personal de mentenanta, unele pentru studenti, altele pentru persoane cu experienta. Spun din pacate pentru ca aceasta sunt disponibile momentan doar in orase precum Geneva, Kiev si Budapesta.

Acestea fiind spuse va urez succes si pentru orice nelamurire va stau la dispozitie.

Weekend la Sinaia-februarie

A trecut ceva timp de cand am scris despre marea mea pasiune si anume calatoriile. Timpul si activitatile desfasurate mi-au permis destul de putin sa ma ocup de aceasta categorie. Acum sa trecem la treaba.

Este vorba despre o calatorie, un weekend, 2 nopti, anul trecut (2010), de pe 6 pana pe 8 februarie. Ca si in postul despre calatoria la Brasov, avem un mic istoric alaturi de cateva date despre localizare, clima si alte detalii, doar ca de data asta se afla intr-un post diferit:”Sinaia- istoric, localizare si detalii“(pe care va invit sa il cititi) pentru a evita un articol exagerat de lung si incarcat. Pentru si mai multe detalii apelati la Google sau aveti aici site-ul Primariei Sinaia.

De data aceasta a fost mai usor sa gasim cazare, era februarie, iar in februarie este evident mult mai usor decat in ianuarie, la inceputul anului, in primele zile de dupa Revelion. De cautat tot am cautat, am ales mai multe pensiuni, am inceput sa sunam si apoi ne-am decis pentru una dintre ele. Era vorba de 2 nopti asadar am incercat sa imbinam atat calitatea cat si pretul. Am ales ceva cu un pret mediu, acceptabil si care avea niste poze foarte frumoase.

Asa cum ziceam, am avut de ales si am ales aceasta pensiune care se numeste Vila Georgia datorita faptului ca doamna era extrem de amabila si bine dispusa, la telefon, avea o voce placuta, ne-a asigurat de frumusetea si utilitatea camerei, de faptul ca are baie in camera (de frigider nu mai tin minte daca am intrebat, de obicei intrebam),ca e aproape de gara si mai mult s-a oferit sa vina personal sa ne ia de la gara atunci cand vom ajunge in Sinaia, trebuind sa anuntam doar, cu 10-15 minute inainte.

In dimineata respectiva( am sunat chiar si de confirmare cu o zi inainte), am sunat la momentul potrivit si doamna incerca sa isi dea seama de unde sa ne ia, uitase probabil ca trebuie sa venim sau ne confunda cu altcineva, cert e ca uitase ca trebuie sau a spus ca vine la gara sa ridice pe cineva. S-a remediat situatia destul de repede, spunand ca se imbraca si vine dupa noi sa ne ia doar ca s-ar putea sa intarzie putin. A venit la timp, poate putin inainte.

Vocea placuta de la telefon, materializata parea mai putin bine dispusa sau binevoitoare. De asemenea, pe drum si cand am ajuns parea ca se gandeste unde sa ne bage (ca si cum uitase de noi dar acum ca am aparut ar fi rau sa piarda niste clienti). Si ne-a dus intr-o camera.

Pensiunea este descrisa astfel aici: “Intre munti, cu vedere la Piscul Cainelui, situata intr-o zona centrala, langa pensiunea Casa Noastra, Vila Georgia va ofera cazare in apartamente cu 2 si 3 camere, living, bucatarii, bai proprii, incalzire centrala, curte mare cu parcare.”. De asemenea la dotari camere apare:baie,TV,încălzire centrală,baie cu cadă,frigider. De aici intelegi ca asta se gaseste in fiecare camera asa este? Ei bine, nici urma de frigider in camera sau baie cu cada. Nici nu aveam pretentii la baie cu cada insa ce am gasit a fost mai putin accceptabil. Baia era ceva foarte mic si ca sa intelegeti cat de mic: avea un WC si o chiuveta cu oglinda, atat. Dusul era reprezentat de un furtun de dus cu cap de dus normal, langa ciuveta. Nici vorba de cada, cadita sau macar loc separat, un patrat amenajat. Daca vroiai sa te speli si evident vroiai: intre wc si chiuveta. Pe deasupra, din wc/baie sau cine stie de unde, venea un miros pestilential ca si cum o conducta de evacuare a deseurilor menajere s-ar fi spart la tine in baie.

Camera nu semana nici pe departe cu ceea ce vazusem noi in poze pe diferite websiteuri si imi pare rau ca n-am fotografiat-o. Am gasit insa poze cu camera aici si aici (nota: in poze arata destul de bine fata de realitate). Mai sunt si poze cu alte camere, cele mai dragute cu baie/cabina de dus le vazusem noi. Era departe de a fi camera frumos colorata, moderna cu o baie frumoasa si normala. Era o camera de tip traditional-kitsch, placata cu lemn, la mansarda, cu cuverturi si decoruri de prost gust, iar usa, usa camerei, o usa de genul celeia pe care o are mamaia in provincie si cu o cheie, ce mai cheie. Daca fortai putin usa se deschidea, asa inchisa cum era, la propriu. Am avut un soc atunci cand ne-a adus acolo. Si ce sa mai zic de faptul ca era o camera dintr-un apartament de acelasi gen (apartament= usa apoi mic living, o camera fata stanga, hol mai lung in fata dreapta, apoi alta camera-camera noastra). Ne-a spus ca a doua zi urma sa vina o familie care sa stea acolo, in cealalta camera+living dar a zis ca nu sunt pobleme, e in regula. Imaginati-va cum ar fi sa treci prin casa (fie ea de imprumut) oamenilor de fiecare data cand iesi sau te intorci.

Intentionam sa plecam sa cautam alta cazare insa amagindu-ne cu aspecte precum: cu bagajele ce facem, cum ne caram cu ele, nici nu stim de ce preturi o sa dam, oricum stam in camera foarte putin (fiind mai mult plecati), poate trece mirosul ala, cu frigiderul vedem cum ne descurcam etc am hotarat sa ramanem.

A doua zi dimineata, intr-adevar a venit familia asteptata, insa dupa discutii mai aprinse si cateva ridicari de ton in livingul “apartamentului” am inteles ca nu au de gand sa ramana, drept urmare, camera cealalta(nu mai tin minte daca avea baie, nu parea destul de mare) a fost goala in restul sejurului. Macar atat. Ne-am vazut de treaba noastra in celelalte zile, cu plimbari, vizite, etc fapt pentru care am fost lipsiti de prea multe contacte sau de conflictele cu gazdele. O singura intamplare merita totusi mentionata: la plecare (eram singurii ramasi in vila), am coborat sa intrebam daca putem lasa bagajele undeva acolo, caci trenul il avem mai pe seara si am dori sa ne mai plimbam prin oras. Am dat nu de doamna proprietara(care am inteles ca era plecata la biserica) ci de probabil sotul ei, putin afumat de la mai multe pahare probabil, un domn extrem de amuzant si de amabil in ebrietatea sa. M-a intrebat si m-a luat pe toate partile dorind sa afle cum am aflat de ei, de la prieteni sau de unde, aa, de pe internet, ca sa mai venim si altadata si sa spunem si la familie sa vina si ei, si prietenilor. Si a insistat. Si a insistat. Repet: a fost extrem de amuzant. Totusi, n-as recomanda nimanui sa mearga acolo, au fost cateva lucruri in neregula fizic pe langa cele de ordin moral si oricine vrea sa se duca, o face pe propria raspundere. La un moment dat, dupa-amiaza, pe strada, ne-am intalnit cu proprietara(dupa ce vorbisem cu domnul), destul de iritata, intrebandu-se probabil de ce n-am plecat inca, iar cand a auzit ca am lasat bagajele in camera dupa cum a spus domnul parca si mai tare s-a enervat si a plecat in drumul ei(chiar daca noi eliberasem camera si bagajele erau facute, doream doar un loc unde sa astepte).

Cam atat despre cazare. Ca oras, Sinaia, este superb, intodeauna mi-a placut, chiar daca s-a mai schimbat putin fata de felul in care era atunci cand eram mic si veneam foarte des cu parintii. Adevarul e ca din punct de vedere arhitectural s-a degradat si incepe daca nu a inceput deja sa isi piarda din farmec, din acel ceva pe care il avea. As merge oricum acolo oricand, este cu adevarat deosebit, ai ce vedea si ce face. Mai mult, este un oras linistit (exceptand faptul ca este traversat de un drum national) si extrem de “dragut”, daca pot sa spun asa.

Daca vrei sa urci cu telecabina, pregateste-te caci este destul de scump, Urcare Coborare Sinaia-Cota 1400 -31 RON, iar daca vrei doar urcare- 18 RON. Pentru cota 2000, Urcare Coborare costa 62 RON, iar doar urcare 32 RON. Mereu mi s-au parut exagerate tarifele de la telecabina insa poate au costuri ridicate si doar asa le pot acoperi sau asa vor sa faca afacere fiind singuri pe o piata de aproape monopol. Si nu vreti sa stiti cat costa Busteni- Babele.

In ceea ce priveste Castelul Peles, este superb, merita vazut, iar ca pret este acceptabil. Trebuie sa stiti ca exista mai multe tarife, iar pentru expozitia de baza, cea mai ieftina, veti vedea doar o parte din castel ( spatiiile oficiale). Aceasta costa 20 RON pentru adulti, 10 RON pensionari, 5 lei pentru elevi/studenti/posesori de card Euro<26. Trebuie sa stiti ca vizita se face in grupuri organizate si dureaza in jur de 45 minute, ultima intrare fiind la ora 16.15 (la 17 castelul se sigileaza). Aceleasi preturi plus conditii sunt valabile si pentru castelul Pelisor, aflat in vecinatate. Pentru preturi si detalii despre cele 2 tururi optionale  vizitati pagina Muzeului Peles aici.

Mai poti vizita Manastirea Sinaia,un loc extrem de frumos si de linistit. De fapt este foarte bine sa nu il ratezi. Mai sunt de asemenea Casa Memoriala George Enescu, Garile Regale si numeroasele partii pentru ski, sanius si bob. Restaurantele sunt de buna calitate si se gasesc la tot pasul, noi am mancat la Casa Noastra si inca un restaurant prin centru, al carui nume imi scapa, iar casutele cu dulciuri erau la tot pasul si bine-aprovizionate.

In ideea ca veti merge acolo si veti aduce informatii proaspete va urez calatorie placuta!

Incearca si alte jurnale de calatorie:
Brasovul in ianuarie

Si nu uita sa vizitezi pagina de calatorii a blogului.

http://valea.prahovei.ro/cazare/sinaia/vila-georgia-215

Sinaia- istoric, localizare si detalii

Acest post vine pentru a oferi cateva date date despre orasul Sinaia, “Perla Carpatilor”, in sprijinul postului despre Weekend la Sinaia-februarie, ce va parea in foarte putin timp.

Statiunea Sinaia este situata pe Valea Superioara a raului Prahova, la poalele Muntilor Varful cu Dor si Piatra Arsa din Masivul Bucegi. Este plasata intre altitudini de variaza intre 800 si 1000 de metri.Cai de acces: Rutiere de la Bucuresti – Brasov pe DN1 (E 60) si dinspre Rasnov pe DN 73 A, jonctiune cu DN1. Feroviare: Gara Sinaia, pe linia Bucuresti – Brasov. Statiunea se bucura de un climat subalpin, cu veri racoroase (media lunii iulie este de 14-16°C) si cu ierni nu foarte friguroase pentru o statiune montana (media lunii ianuarie este de -3,5°C). Temperatura medie anuala este in jur de 6,5°C iar media precipitatiilor 800-1000 mm anual. Stratul de zapada cazut iarna persista de la sfasitul lui septembrie pana la sfarsitul lui martie. Pentru amatorii sporturilor de iarna exista o partie de bob (1500 m lungime, 13 curbe si 132 m diferenta de altitudine), multe partii de schi cu grade diferite de dificultate, partii de sanie, telecabina, telescaun, teleschi. Pentru inotatori si iubitorii de sauna exista bazine la hotelurile Montana si Sinaia. (sursa: Romturism)

Sinaia s-a numit comuna cu teritoriul de la Izvor la Predeal incepand cu  1 dec. 1874 cand si Primaria din Busteni se va muta aici, . Sinaia propriu-zisa luand o mare dezvoltare fata de celelalte componente ale sale, in 1884 are loc scindarea comunei: comuna urbana Sinaia pe actualul teritoriu si comuna rurala Predeal cuprinzand Poiana Tapului, Busteni, Azuga si Predealul.

In anul 1901, fiind resedinta de vara a Casei Regale, Sinaia a fost conceputa de Eforie ca o statiune de lux pentru vacante, punand la dispozitia vilegiaturistilor 10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mijlocii si 60 case taranesti, doua cazinouri, bai de hidroterapie, o gradina zoologica, trasuri pentru plimbari, 3 centre cu cai de calarie, manej si scoala de calarie, restaurante, berarii, cofetarii si magazine (majoritatea sezoniere), un parc de promenada si era supranumita “Perla Carpatilor”.

Dezvoltarea orasului Sinaia ca statiune turistica a luat amploare incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX – lea, odata cu construirea soselei Sinaia – Brasov (1847), a caii ferate Bucuresti – Sinaia (1879), si, mai ales, a castelului Peles, care a transformat Sinaia intr-un centru al vietii politice si o zona rezidentiala privilegiata.

In oras a fost construit un numar mare de resedinte private, amplasate in zone pitoresti si beneficiind de o arhitectura (exterioara si interioara) deosebita. Dotarile de patrimoniu muzeistic si arhitectural al orasului Sinaia se situeaza la un nivel de exceptie. Manastirea Sinaia, ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino, dateaza din anul 1695. Odata cu ridicarea manastirii, asezarea a inceput sa se formeze, preluand numele de Sinaia.

Intre anii 1875 – 1883, este construit Castelul Peles, devenit la vremea respectiva, resedinta de vara a familiei lui Carol I, primul rege al Romaniei.
Documentar, Sinaia apare legata de infiintarea manastirii in anul 1695, in jurul careia s-au injghebat primele asezari. Ridicarea rapida a acestei asezari este legata de dezvoltarea in zona subcarpatica a industriei extractive si de prelucrare a petrolului – de deschiderea soselei la sfarsitul secolului al XVIII-lea, de constructia caii ferate si de cea a Castelului Peles. Toate acestea au contribuit la transformarea patriarhei asezari in statiune de odihna, iar din 1880 este declarat oras, fiind astfel una din cele mai vechi asezari urbane de munte din tara.

Statiunea Sinaia detine obiective de interes turistic deosebit, legate de trecutul istoric al localitatii si de activitatea unor personalitati culturale care au trait si creat aici.(sursa: Primaria Sinaia)

Acum suntem pregatiti si putem citi postul “Weekend la Sinaia, februarie“, lectura placuta.

Ai habar de ce esti in stare?

Asa cum spunea si cabral, acest clip merita sa devina un viral puternic. Te pune pe ganduri si te face sa iti pui multe intrebari sau poate, cine stie, chiar sa iti raspunzi la unele. Astept opinii.

Brasovul in ianuarie

Deschidem seria posturilor despre travel cu o escapada la inceput de an intr-unul din orasele superbe ale tarii, cine crede altceva, sa il viziteze pentru prima oara, iar cine a fost, sa mai mearga o data, caci fiecare experienta este intotdeauna diferita (atat aici cat si in orice alta parte, aidoma unei carti citita pentru a 2a/3a oara care ofera noi informatii ori intamplari ce au scapat simturilor prima data).

Incepem cu cateva date istorice. Asadar, conform siteului http://www.brasov.ro:

“Brasovul este atestat documentar in anul 1234 in Catalogul Ninivensis cu numele de Corona. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ si eclesiastic al Tarii Barsei (Corona, Kronstadt, Brasso), “oras liber regal”, unul dintre centrele economice si culturale ale Transilvaniei. In secolul al XIV-lea, burgul era concentrat in jurul pietei principale si al bisericii parohiale, Biserica Sfinta Maria, cunoscuta ca Biserica Neagra, reconstruita incepand cu anul 1383.

Secolul al XVII-lea – prima jumatate a secolului al XIX-lea
Intre 1639 si 1641, fortificatiile Brasovului sunt amplificate in partea de nord a orasului cu mai multe randuri de curtine si santuri de aparare. In 1689, cel mai devastator incendiu din istoria Brasovului afecteaza majoritatea constructiilor importante din Cetate. Refacerea orasului se desfasoara cu greutate, iar reconstruirea edificiilor distruse se face in concordanta cu noile stiluri: baroc, rococo, clasic.

Sfarsitul secolului al XVII-lea si prima jumatate a veacului urmator inseamna totodata si epoca de inflorire a comertului romanesc la Brasov, antrenand miscarea de emancipare intelectuala si nationala ce va culmina in Transilvania in contextul evenimentelor de la 1848.”

Cam pe scurt, si totusi cam atat pentru istoria orasului, intotdeauna istoria este mai bine perceputa sau “citita” la fata locului, pe viu. Am fost, asa cum ziceam, in Brasov, pe la inceputul lunii ianuarie, imediat dupa Revelion, sambata pe 2. A fost ceva neprevazut, organizat pe ultima suta de metri, tocmai de aceea a fost destul de greu de gasit un loc de cazare. Argumentele care au stat la baza acestei date au fost ca de Craciun, Revelion erau planificate alte activitati, Brasov este oricum unul dintre orasele care trebuiesc rezervate cu mult timp inaintea sarbatorilor daca ai de gand sa le vizitezi, plus ca preturile sunt exagerat de mari in perioada premergatoare sfarsitului de an, umflate cu pompa as putea spune.

Dupa indelungi cautari, telefoane peste telefoane si refuzuri amabile cum ca intreaga capacitate este ocupata (si cum altfel ar putea fi pe 2 ianuarie :)) ), am reusit sa gasim in cele din urma pe turistinfo 2 pensiuni, una pe la intrarea in oras, iar una mai aproape de centru. Am ales pana la urma pe cea mai aproape de centru evident, chiar daca avea un pret aproape dublu fata de cealalta, si sincer, bine am facut. Alegerea facuta se refera la Casa Blaga, o pensiune situata intre b-dul Saturn si Calea Bucuresti, intr-o zona asa cum si proprietarii spun, linistita (iar asta e de bine pentru cine cauta liniste, pentru noi a fost ok).

Este o pensiune cocheta, moderna, constructie noua probabil de vreme ce se bucura de toate avantajele tehnicii moderne. Interiorul este de asemenea unul frumos, in ton cu exteriorul, fara extravagante, design simplu si de efect. Camerele sunt decorate in ton cu cerintele actuale (decorate interesant, un perete rosu, iar ceilalti…am uitat cum erau), destul de spatioase, curate si bine ingrijite (mai multe poze cu camerele, gasiti pe siteul lor-sunt precum in realitate, ale mele-pozele sunt mai mult de exterior, de prin oras).  Patul a fost unul dublu, asa cum am cerut, mare de incapeau si 4 persoane in el (mai inghesuite ce-i drept, insa pentru 2 persoane, e posibil sa se rataceasca), iar in ceea ce priveste restul mobilierului si dotarilor, am mai beneficiat de sifonier, o mini comoda, racitor (mic frigider adica), mic tv cu destul de multe programe, geamuri termopan,caldura in calorifere, baie cu wc, chiuveta si cabina de dus. Am avut apa  calda tot timpul, caldura de asemenea, singura intamplare mai amuzanta ce tine de mobilier a fost aceea ca usa de la baie (usa solida, de generatie noua), era sa cam cada pe noi, din cauza balamalelor. De vreo 2-3 ori chiar ne-am trezit cu usa in brate si ne-am chinuit sa o punem la loc :)). In rest totul functional si in regula.

In ceea ce priveste proprietarii, doamna cu care am luat noi contact si care parea a fi si detinatoarea legala a vilei, mai mult decat un simplu administrator ori manager, a fost foarte amabila si s-a purtat exemplar cu noi, chiar daca eram cred ca aproape singurii din pensiune (dupa Revelion, repet), si venind dupa o perioada agitata si indelungata (ne-a dat chiar si o harta a orasului sa ne descurcam mai usor). Alt lucru placut a fost faptul ca in ziua in care plecam, am eliberat camera cum se cuvine, la ora 12, pentru ca aveam trenul dupa-amiaza spre seara, ni s-a permis sa lasam bagajele undeva in salonul de la intrare, pentru a putea face linistiti o ultima incursiune prin oras inainte de plecare. Pe langa asta, la intoarcerea dupa bagaje, ne-au ajutat cu un numar de taxi(la cerere) si (!) ne-au oferit un ceai ori o cafea in timp ce asteptam, pe care le-am refuzat gentil, insa gestul a ramas unul demn de tinut minte (poate ca vi se pare prea putin “wow” insa la ce fel sunt multi dintre romanii ce o pun si ei de o afacere si vor sa ia si pielea de pe tine, chiar e de mirat o astfel de atitudine placut indreptata catre client).

Am fost tratati bine, ne-am simtit bine, vila si camere frumoase (cel putin camera noastra), conditii reusite, toate se contureaza in a fi puncte bune pentru aceasta unitate de cazare. In ceea ce priveste pretul am platit 120 ron pe noapte(pentru camera dubla), acelasi pret care se gaseste si acum pe site-ul lor, un pret destul de piperat ce-i drept insa pe undeva se justifica, am stat o singura noapte, bed only.

Daca as merge din nou acolo? Da si…ei bine….nu prea. Distanta destul de mare de centrul vechi al orasului, locul in care se afla mai toate atractiile orasului(antice si nu numai), in jur de 15-20, poate si mai multe minute, sunt in regula daca stai o singura zi, hai maxim doua, prinde bine ca miscare, insa daca ai de gand sa stai mai mult, si vrei sa ajungi prin centru, poate deveni frustrant. In plus , daca esti singur sau este vorba de un numar redus de persoane, s-ar putea ca seara sa eviti deplasarile noaptea pentru a ajunge la cazare, ceea ce iti mananca mult din zi (ideea de hai sa ne grabim ca e tarziu). De asemenea daca vrei sa vizitezi centrul istoric si atractiile din jur, destul de numeroase, este indicat sa te cazezi pe undeva prin apropiere pentru a putea petrece cat timp doresti fara grija ceasului. Din pacate, pentru ca era inceputul anului, mai toate muzeele ori alte lucruri de gen erau inchise (si-au luat si oamenii concediu, de Revelion cel putin), asa ca e de luat in calcul aspectul acesta daca planificati o excursie in Brasov.

Vremea a fost buna, destul de potrivita ca si temperatura (judecand in limitele iernii bineinteles), a si nins un pic asa, iar decorurile de prin oras (lumini, lumanari, ingerasi etc electrice)erau pur si simplu deosebite si aranjate cu gust (spre deosebire de capitala unde vedem uneori mult, incarcat si urat), patinoarul functiona, la fel ca si unele cabanute cu diferite (suveniruri,ceai/ciocolata calda, vin fiert, dulciuri de casa ), precum si terasele/restaurantele. Ce mai, tot orasul era animat, mai putin muzeele. Pentru doritori, exista chiar si un kfc, acolo in centru, “la botu’ calului”.

In ceea ce priveste incidente mai putin placute, am avut unul cu un domn in varsta ce vindea niste tablouri (superbe, ca paranteza), pictate de el insusi probabil, insa care trasese putin la masea si avea o problema cu cei care ii priveau tablourile fara sa le si cumpere pe loc, deranjandu-se astfel inutil sa iasa din carciuma de alaturi (chiar daca am fi vrut sa luam, dupa o asemenea intalnire am fi plecat cu siguranta, ceea ce am si facut de altfel). O alta mica intamplare, si sper sa fie izolata, adica sa generalizez eronat, a fost aceea ca mai toti oamenii pe care i-am rugat sa ne faca o poza, romani fiind ei, ne-au refuzat cu tot cu o uitatura urata de parca le-am fi cerut bani din buzunar. Mi s-a parut o atitudine deloc hospitaliera pentru un oras care are venituri mari din turism (si chiar daca ar fi fost altfel de oras, ce importanta ar fi avut?). In schimb, cei ce ne-au ajutat cel mai mult, au fost straini, unii dintre ei aparent turisti ca si noi, altii localnici (nemti, sasi, cum vreti sa le spuneti, in general). Asta e, probabil ca daca viitoare vom avea un trepied/stativ la noi si vom incerca sa ne ferim de multii nepoliticosi pe care i-am intalnit, cu speranta ca au fost incidente izolate si ca brasovenii sunt de fapt, asa cum ma asteptam sa fie de fapt, si cum sunt cativa prieteni pe care ii cunosc, ori i-am cunoscut si sunt de acolo.

Preturile sunt in general rezonabile, fara pretentii de Dubai, acceptabile pentru aproape oricine. Despre arhitectura si atractii ce sa spun, vorbesc de la sine. Este un oras spectaculor ce merita vizitat, chiar de mai multe ori, 2 zile iti sunt suficiente pentru cateva generalitati doar, sau in detaliu numai cateva locatii. Biserica Neagra este cu adevarat spectaculoasa,poarta cetatii, bastioanele sunt spectaculoase (mergeti insa atunci cand sunt deschise pentru vizite!), strada Sforii este cu adevarat ingusta si ne-a luat ceva pana am gasit-o (chiar daca era la indemana), vestigiile sunt foarte frumoase, cate si mai cate.

La final un rezumat, iar mai apoi o mica galerie foto cu poze din “vacanta”:

Cazare: Pensiunea Casa Blaga /Pret: 120 ron noaptea in camera dubla fara mic dejun/ Harta aici / Destul de departe de centru in schimb conditii excelente.

Oras superb, iarna cel putin, insa cu siguranta vara este la fel de spectaculos. Atractii: Biserica Neagra, Bastioanele de aparare, nenumarate biserici atat romano-catolice cat si ortodoxe, Poarta Schei, Poarta Ecaterina, Galerii de arta si altele despre care puteti afla mai multe aici.

This slideshow requires JavaScript.

Care credeti ca este singura tara din Europa in scadere economica anul acesta?

Unii carcotasi ar putea spune poate ca Romania. Ne-am obisnuit ca tara noastra sa fie codasa in ceea ce priveste economia, infrastructura, politica, justitia etc. Pentru cei care se asteapta ca aici sa fie vorba de alta tara, diferita de a noastra se creeaza in mod evident o alta tabara.

Avem asadar dispunerea antagonica a taberei “carcotasilor” si a celei “cu speranta in minte”. De data aceasta, este tot randul carcotasilor sa ridice cununa cu lauri si sa o aseze legitim pe laturile fruntii. Da, dupa anumite, calcule, statistici, masuratori si alte instrumente uzitate, Romania este, ca si in cazul alte cazuri aducatoare de rusine, ultima in ceea ce priveste cresterea economica din Europa. Si de parca asta ar fi insuficient, aflam ca aceasta crestere este chiar una negativa, descrestere prin definitie.

Va las in continuare cu un articol foarte interesant al domnului Ilie Serbanescu, analist economic, aparut in Romania Libera pe 22 septembrie a.c., in care se vorbeste tocmai despre aceasta “intamplare”. Un scurt fragment:
” În România, se află în criză modelul economic care s-a format în ultimii 20 de ani de trecere de la comunism spre capitalism şi care a luat locul modelului de economie de stat rigidă şi izolaţionistă. Este, din păcate, un model de eco­nomie organic nefuncţional şi pe care nici Dumnezeu din ceruri nu l-ar putea face să funcţio­ne­ze. Structural, se bazează dis­proporţionat de mult pe consum şi disproporţionat de puţin pe producţie. Industria şi agricultura – considerate în mod prostesc sechele ale fostului model comunist – au fost demolate. Iar în locul lor au fost puse bănci, supermarketuri şi companii de bodigarzi. Social, se bazează pe o sub­ocu­pare dramatică a forţei de mun­că, dar sistemul doreşte să promoveze o înaltă protecţie socială. Faţă de fostul model comunist, actualul model foloseşte de două ori mai puţină forţă de mun­­­că şi are, deci, de două ori mai puţini contribuenţi sociali. În schimb, vrea să ţină pasul cu protecţia socială din Uniunea Europeană.

Un asemenea sistem n-avea nevoie de criza financiară şi economică internaţională pentru a exploda. O va fi făcut oricum! Criza internaţională doar l-a ajutat să se evidenţieze aşa cum este sau, altfel spus, i-a dat jos vălul.”

Ca domnul Serbanescu are dreptate, este indiscutabil, chiar daca este vorba de o singura fateta din miile sau milioanele existente, pentru ca daca am fi un popor simplu, am avea o viata simpla…si usoara, insa ce ne facem cand de multe ori ne trezim dupa ceva timp ca am vorbit, iar de facut am facut nimic. Ca ceva trebuie facut, dar facut de toata lumea. Si cum sa mobilizezi o populatie obisnuita cu aceasta protectie sociala inalta, tradusa pe alocuri in “de ce sa muncesc ca iau somaj, mai stau degeaba cateva luni si ma angajez dupa”, cum sa mobilizezi niste pensionari amagiti cu promisiuni de fiecare data inainte de alegeri, pentru a le lua si ultimul lucru din posesia lor…votul, pensionari care apoi s-au trezit “si batuti, umiliti…si cu banii luati”. Cum sa mobilizezi sau sa schimbi  o societate(generalizez putin, referindu-ma totusi la o majoritate) pasionata de incultura, manelarie, telenovele, bani (din filme evident, ca cei reali trebuiesc munciti, investiti, culesi…pe cand sa vezi un mafiot/proprietar/bancher/afacerist plin de bani intr-un film, iar apoi sa te visezi in locul lui noaptea e mult mai comod), gainarii si alte rude lingvistice. Cand combinatia, vrajeala, pacaleala sunt studiate mai ceva decat modelul macroeconomic, marketingul, managementul etc in facultati si universitati cum poti spera sa se ridice cineva, fie din popor ori din clasa politica (pentru ca daca ne uitam bine observam o separare a claselor asemanatoare fostului imperiu roman unde plebea era sursa de voturi…pentru cateva concesii), care sa faca altceva decat ce s-a facut pana acum?

Cand vin alegerile, eu unul, in loc sa am in minte, asa cum mi se pare normal, rationamentul de a alege pe cel mai bun sau cel mai util tarii, judetului, orasului, mie ca individ, ma gandesc mai degraba la “de ce sa ma duc la vot, pe cine sa votez ca sunt satul de toti” sau “ce sa fac, care este oare raul mai mic, cine ar face mai putin rau, cine ar fura mai putin dintre candidati” ori “cum sa iasa asta (cu motivele aferente), ma duc sa il votez pe celalalt”. Ce sa mai zic de comune, sate, unde am bunici, si aud cum candidatii pentru postul de primar ori consilier dau iama prin sate sa omeneasca pe unul altul si sa ii imbuneze, legal! bineinteles.Halal!

Post de urgenta!

Ma scuzati ca intrerup seria posturilor serioase si cu capul pe umeri pentru ceva exagerat de comic.

Vizionare placuta! =))))

Strategie de vanzare?

Un titlu deschis ce se poate referi bineinteles la foarte multe lucruri. Ar putea indica pe de-o parte dilema unora de a apela la o astfel de strategie sau de a lasa lucrurile in voia sortii insa mai degraba face referire la “strategia” pe care o adopta unii dintre micii sau marii comercianti, intre ghilimele deoarece pare a fi cu totul diferita abordarea fata de ceea ce propun manualele si teoreticienii.

Total de acord ca socoteala de acasa este oarecum diferita de cea din targ si ca sunt costuri relativ mari de suportat pentru a implementa o strategie, oricare ar fi ea. Insa ce ne facem cand ne lovim zilnic de comercianti frustrati, deranjati ca te uiti la marfa lor fara sa cumperi (desi de multe ori, chiar atitudinea lor te face sa te indepartezi, poate pentru totdeauna, cand simti injuraturi aruncate printre dinti pe la spatele tau). Transant? Absurd? Nicidecum.

Fara a fi facut un studiu in prealabil, si poate asta sa imi demonteze eseul (iar cei in masura sunt rugati sa aduca argumente, indiferent de ce punct al baricadei s-ar afla), tind sa afirm faptul ca o mare parte din societatea romaneasca, din zona comertului de orice tip, servicii, bunuri de larg consum etc, sufera de mandrie, egocentrism, ura irationala, pofta nestavilita de bani obtinuti usor si in detrimentul partenerului de afaceri. Si este un cerc vicios, cei in locuri “intalte” cer sau se misca doar la impulsul spagilor si favorurilor, cei mici, sau care intra in contact cu acestia sunt obligati sa plateasca pentru a exista in continuare, iar pentru a-si recupera cheltuielile impovareaza pe cei de sub ei, isi varsa supararile si frustrarile pe acestia. Pe de alta parte, pentru a se inchide cercul despre care vorbeam, cei din pozitiile inalte, ajung acolo tot prin dari, pe care evident trebuie sa le recupereze si…fac cum au facut si altii cu ei. O analiza scurta si poate laconica, insa ce rost are sa insistam pe un subiect poate arhicomentat si discutat, care ne-ar face poate sa ajungem in zona politica, si asa prea bagata in seama si ridicata la nivel de cultura, traditie, mostenire. Ca o precizare, sunt curios cu ce o sa ramanem din generatia aceasta, ce valori, ce personalitati, ce realizari individuale ori nationale? Poate este cineva in masura sa comenteze.

Comerciantii contemporani, si am sa discut aici despre cei din piete, centre comerciale de marime medie si poate chiar malluri.  O mare parte priveste persoane ce sunt angajatele unor societati comerciale, asa este, insa calitatea persoanelor aflate in spatele tejghelei, reflecta in mod direct politica firmei, mentalitatea celor care o conduc si felul in care privesc activitatea. Si asta deoarece chiar si acei oameni sunt angajati de catre conducator/i in urma unui interviu, sau fara interviu, fapt care indica interesul acordat calitatii resurselor umane. Cine se-aseamana se-aduna, spune un proverb romanesc plin de sens, lasat insa de izbeliste alaturi de multe alte proverbe, traditii si valori nationale (si cand zic natiune ma refer la istorie, cultura, popor, patriotism etc. valori ce sunt asociate deseori, astazi, in mod eronat cu comunismul de ocupatie al anilor de dinainte de revolutie). Desigur, amintindu-ne de cercul vicios de mai sus ne-am putea intreba ce alternative ar avea unii sau altii daca “toti” (si e mult spus toti) se gasesc in aceeasi oala. “Romania va creste prin responsabilitate” spunea o campanie de marketing social si este cat se poate de adevarat si de laudat initiativa acelor putini care vor sa sa ii ajute pe multi, sa ii ridice (calitativ vorbind), ajutandu-se astfel pe ei insusi.

Sunt oarecum deranjat de lipsa de bun simt a unora de la care urmaresc sa achizitionez ceva, sa sondez piata sau sa stabilesc o decizie de cumparare (asa cum se intampla in cazul produselor de folosinta indelungata, ce necesita un buget mai mare, o evaluare mai elaborata si consecinte de durata). Fiind vorba de o relatie bilaterala din care ambele parti urmeaza sa aiba beneficii, regulile nescrise sau chiar scrise ale negocierilor pun respectul reciproc intre conditiile obligatorii ale realizarii tranzactiei. Cum se poate astepta un “meltean”, popular vorbind, ca un client, fie el si potential, sa achizitioneze chiar si un capat de ata de la el daca are o purtare nepotrivita si lipsita de chef. Culmea e ca tot cel dintai se supara ca “prostul pe sac”, scuzati expresia atunci cand pleci mai departe si cumperi de la cel de langa el sau de vis-a-vis. Paradoxal din punctul meu de vedere.

La fel se intampla de multe ori in servicii spre exemplu, cand doresti sa platesti abonamentul la ceva spre exemplu, iar casierul/casierita are o purtare demna de mahala. Uneori isi au motivele, dupa multi clienti needucati ajungi sa te enervezi si sa iti piara cheful, iar nervii ti versi tocmai pe cei care urmeaza si care sunt luati cu totul prin surprindere, fara sa aiba vreun fel de vina.

De vina si cel din fata si cel din spate. Sunt pusi in aceeasi oala cu totii, cei putini din cauza celor multi (si ma refer la prestator de servicii ori comerciant). Sufera si cei care mai au un dram de respect pentru cei din jur (si ma refer la cel ce ajunge dupa un “enervant”).

Din punctul meu de vedere, este bine sa ne gandim la situatia actuala si cum am vrea sa fie ea de fapt.

Exista vreo iesire?

O noua orientare

Hmm, a trecut ceva timp de cand am scris ultima oara, contrar a ceea ce intentionam, numai ca, ce pot sa spun, a fost o perioada, extrem de aglomerata si placuta de asemenea. Si pentru ca vorbeam de Rock On si ce am mai facut pe acolo, se pare ca ultima activitate povestita a fost Callatis 2009. Cam departe! Asa ca o sa trec in revista pe scurt evenimentele ce au urmat: am avut parte de un placut loc 4 la 202 dance battle (pe merit, din pacate!) prin septembrie, apoi de un eveniment WorldClass la care am evoluat alaturi de noua formula (pentru ca vechea s-a destramat,a 3a,  a 4a sau a 5a oara cand se intampla asta (ar trebui sa dea de gandit asa e?), pe 1 octombrie parca, apoi ne-am pregatit intens pentru YouL!ve StreetDance Battle, unde am luat un meritoriu loc 2 (pe nedrept de data aceasta, de vreme ce juriul, adica 2 baieti din jabbawockeez si un tip din franta ne-au dat locul 1, iar organizatorii au facut ce-au vrut ei, trecand peste capul juriului), am fost si la Danutz SRL unde ne-am dat in stamba alaturi de Pepe. In aceeasi perioada au fost evenimentele de la Body Art Welness Club din cadrul Rin Grand Hotel (Rin Halloween, Show caritabil Brasov, Petrecerea angajatilor de Craciun, Ziua Domnului Ionut Negoita), echipa pe care doresc sa o salut pe aceasta cale, au fost extrem de profesionisti si au avut intotdeauna in vedere satisfactia tuturor, fie ca e vorba de angajati, clienti sau colaboratori. S-a incheiat astfel anul 2009, aparent fructuos, si doar aparent, lasand loc unui 2010 plin de promisiuni si sperante (ca de obicei), din care doar cateva s-au materializat. Am evoluat la City Mall Dance Battle, locul 2, dupa un battle de zile mari in finala cu Stance Galati, de zile mari pentru ei :)), ne-am pregatit pentru Hip Hop International unde n-am ajuns din cauza taxelor mari si lipsei sponsorilor, am participat in schimb la ESDU, concurs international de dans (aerobic, balet, hip hop etc.), unde am luat locul 2, tot in favoarea Stance, si apropo la categoria Hip Hop Crew au fost doar 2 trupe, noi si ei :)). Am obtinut prin acest loc, calificarea la finala din Croatia la care iarasi, n-am ajuns, din lipsa fondurilor si a sponsorilor (am obtinut totusi o sponsorizare de 500 euro, din partea Rin Grand Hotel, din cate am inteles, insa ne mai trebuiau inca 1500), plus ca liderul trupei a fost plecat in vacanta in strainatate in acea perioada, asa ca a picat din aproape…start. Am mai fost la Bingo Metropolis si cam astea sunt evenimentele de pana in iunie, daca imi mai aduc aminte de vreunul revin cu o adaugire.

A venit apoi luna iunie, in care am decis sa inchei o colaborare de 1 an si jumatate cu trupa Rock On si fondatorul ei si-al trupei Simplu, Taz. Lucrurile au fost departe de a fi bruste si au venit pe fondul unui stres accentuat, control excesiv al vietii personale, lipsa de timp liber, si lipsa consistentei timpului investit in raport cu beneficiile obtinute. La asta s-au adaugat examenul de licenta si cel de master, care din cauza timpului ramas liber dupa “vacanta” de la trupa de street, au fost niste veritabile reusite. Ei au ramas cu bine, putin afectati de ruptura, tocmai pentru ca au fost atat de dese, deja e ceva obisnuit :)), au prins un contract la WaterPark de animatie si dans, au dansat la premiera Step Up 3D, deci lucrurile incep sa mearga…in sfarsit.

Departe de mine orice urma de regret sau parere de rau, sunt multumit si fericit atat cu parcursul pana la intrarea in trupa, activitatea in aceasta cat si cu despartirea de acest “brand”. A fost o perioada extrem de frumoasa, in care ne-am distrat extrem de tare, noi, componentii, prin diverse si felurite locuri, am invatat bazele streetdanceului, fapt pentru care sunt recunoscator, si am facut lectia de istorie, la care totusi mai este de lucru, prea multe confuzii si pareri antagonice.

Blogul a ramas si bineinteles ca ramane in continuare, chiar daca intentiona sa fie in parte blog al trupei, fiindca trupa a plecat, aceasta parte va trebui sa cada si va fi inlocuita cu altceva. In lumea asta raman si-am sa raman, sfarsitul perioadei de hip hop este inca departe, asa ca este posibil sa mai relatez din cand in cand, diverse evenimente ori fapte, poate chiar si dezvaluiri in premiera.

Pe de alta parte, noua orientare ce o am in gand pentru blog este una de travel si business, adica o sectiune de travel cu diversele locuri prin care ajung alcatuita din review-uri, lucruri interesante si sugestii, alaturi de una de business, nume ce vorbeste de la sine, si care va trata atat concepte si situatii de baza, cat si lucruri mai complicate.