Un titlu deschis ce se poate referi bineinteles la foarte multe lucruri. Ar putea indica pe de-o parte dilema unora de a apela la o astfel de strategie sau de a lasa lucrurile in voia sortii insa mai degraba face referire la “strategia” pe care o adopta unii dintre micii sau marii comercianti, intre ghilimele deoarece pare a fi cu totul diferita abordarea fata de ceea ce propun manualele si teoreticienii.
Total de acord ca socoteala de acasa este oarecum diferita de cea din targ si ca sunt costuri relativ mari de suportat pentru a implementa o strategie, oricare ar fi ea. Insa ce ne facem cand ne lovim zilnic de comercianti frustrati, deranjati ca te uiti la marfa lor fara sa cumperi (desi de multe ori, chiar atitudinea lor te face sa te indepartezi, poate pentru totdeauna, cand simti injuraturi aruncate printre dinti pe la spatele tau). Transant? Absurd? Nicidecum.
Fara a fi facut un studiu in prealabil, si poate asta sa imi demonteze eseul (iar cei in masura sunt rugati sa aduca argumente, indiferent de ce punct al baricadei s-ar afla), tind sa afirm faptul ca o mare parte din societatea romaneasca, din zona comertului de orice tip, servicii, bunuri de larg consum etc, sufera de mandrie, egocentrism, ura irationala, pofta nestavilita de bani obtinuti usor si in detrimentul partenerului de afaceri. Si este un cerc vicios, cei in locuri “intalte” cer sau se misca doar la impulsul spagilor si favorurilor, cei mici, sau care intra in contact cu acestia sunt obligati sa plateasca pentru a exista in continuare, iar pentru a-si recupera cheltuielile impovareaza pe cei de sub ei, isi varsa supararile si frustrarile pe acestia. Pe de alta parte, pentru a se inchide cercul despre care vorbeam, cei din pozitiile inalte, ajung acolo tot prin dari, pe care evident trebuie sa le recupereze si…fac cum au facut si altii cu ei. O analiza scurta si poate laconica, insa ce rost are sa insistam pe un subiect poate arhicomentat si discutat, care ne-ar face poate sa ajungem in zona politica, si asa prea bagata in seama si ridicata la nivel de cultura, traditie, mostenire. Ca o precizare, sunt curios cu ce o sa ramanem din generatia aceasta, ce valori, ce personalitati, ce realizari individuale ori nationale? Poate este cineva in masura sa comenteze.
Comerciantii contemporani, si am sa discut aici despre cei din piete, centre comerciale de marime medie si poate chiar malluri. O mare parte priveste persoane ce sunt angajatele unor societati comerciale, asa este, insa calitatea persoanelor aflate in spatele tejghelei, reflecta in mod direct politica firmei, mentalitatea celor care o conduc si felul in care privesc activitatea. Si asta deoarece chiar si acei oameni sunt angajati de catre conducator/i in urma unui interviu, sau fara interviu, fapt care indica interesul acordat calitatii resurselor umane. Cine se-aseamana se-aduna, spune un proverb romanesc plin de sens, lasat insa de izbeliste alaturi de multe alte proverbe, traditii si valori nationale (si cand zic natiune ma refer la istorie, cultura, popor, patriotism etc. valori ce sunt asociate deseori, astazi, in mod eronat cu comunismul de ocupatie al anilor de dinainte de revolutie). Desigur, amintindu-ne de cercul vicios de mai sus ne-am putea intreba ce alternative ar avea unii sau altii daca “toti” (si e mult spus toti) se gasesc in aceeasi oala. “Romania va creste prin responsabilitate” spunea o campanie de marketing social si este cat se poate de adevarat si de laudat initiativa acelor putini care vor sa sa ii ajute pe multi, sa ii ridice (calitativ vorbind), ajutandu-se astfel pe ei insusi.
Sunt oarecum deranjat de lipsa de bun simt a unora de la care urmaresc sa achizitionez ceva, sa sondez piata sau sa stabilesc o decizie de cumparare (asa cum se intampla in cazul produselor de folosinta indelungata, ce necesita un buget mai mare, o evaluare mai elaborata si consecinte de durata). Fiind vorba de o relatie bilaterala din care ambele parti urmeaza sa aiba beneficii, regulile nescrise sau chiar scrise ale negocierilor pun respectul reciproc intre conditiile obligatorii ale realizarii tranzactiei. Cum se poate astepta un “meltean”, popular vorbind, ca un client, fie el si potential, sa achizitioneze chiar si un capat de ata de la el daca are o purtare nepotrivita si lipsita de chef. Culmea e ca tot cel dintai se supara ca “prostul pe sac”, scuzati expresia atunci cand pleci mai departe si cumperi de la cel de langa el sau de vis-a-vis. Paradoxal din punctul meu de vedere.
La fel se intampla de multe ori in servicii spre exemplu, cand doresti sa platesti abonamentul la ceva spre exemplu, iar casierul/casierita are o purtare demna de mahala. Uneori isi au motivele, dupa multi clienti needucati ajungi sa te enervezi si sa iti piara cheful, iar nervii ti versi tocmai pe cei care urmeaza si care sunt luati cu totul prin surprindere, fara sa aiba vreun fel de vina.
De vina si cel din fata si cel din spate. Sunt pusi in aceeasi oala cu totii, cei putini din cauza celor multi (si ma refer la prestator de servicii ori comerciant). Sufera si cei care mai au un dram de respect pentru cei din jur (si ma refer la cel ce ajunge dupa un “enervant”).
Din punctul meu de vedere, este bine sa ne gandim la situatia actuala si cum am vrea sa fie ea de fapt.
Exista vreo iesire?
Adrian Lupu- blog de calatorii si timp liber 