…insa cadou cu cadou, zambet cu zambet, toate temerile, toate emotiile s-au risipit, sufletul si trupu-mi s-au separat unul de celalalt, ochii de stralucire, si caldura de buzunarul cu surprize. Ciudata senzatie, ca si cum te-ai putea privi prin alti ochi, cei ai aparatului de filmat, sau cei ai unei fantome si te-ai vedea pe tine facand ceea ce faci. Copiii au trecut unul cate unul pe la mine, in timp ce le strigam numele, pentru a-si lua cadourile si pentru a multumi mosului. Am facut poze impreuna, mi-au aratat afectiunea lor, m-au pupat, mi-au spus poezii, am primit si felicitare chiar, m-au impresionat pana la Polul Nord si inapoi! Tot ce-a fost sau nu in existenta mea fost dat uitarii in acele clipe, nimic nu mai conta, nimic nu exista…”
se pare ca a fost ceva special pentru mos, o clipa pe care o va pretui, probabil, cate zile va mai avea de trait. Si eu la fel.
Dupa acele momente, artistice si nu numai, am iesit cu totii in fata caminului, am facut poze, am ras, am depasit limitele sordidei existente umane si ne-am apropiat cu un pas mic, insa important de autorealizare. Cred ca atunci, fiecare dintre noi a obtinut, ceea ce probabil isi dorea de ceva timp, putina uniune in trupa, sa fim legati, apropiati. Toate disensiunile ce-au existat vreodata, inainte sau dupa ce au aparut anumite persoane, vor disparea, toate defectele vor fi corectate sau transformate in calitati, tot raul va fi spre bine. Fiecare dintre noi va deveni cineva, prin intermediul celorlalti, suntem un grup, nu individualitati, impreuna suntem de neatins, iar asta am inceput sa demonstram, putin cate putin, pentru ca totul se face usor, nu dintr-o data. Intai unul, apoi doi, apoi din ce in ce in ce mai multi. In urmatorul post voi vorbi de 6.
In cele din urma, mc-ul de la Brancoveanu (e de tinut minte asta b-) ), s-a umplut cu glasurile si sufletele noastre. Cei mai smecheri!:D :)). Tot Rock On-ul (cu tot cu bubu, prin noi..care n-a fost prezenta fizic din cauza unei…”accidentari”…a lipsit totusi tzantzosh, n-am idee de ce, pe unde a plecat) si o parte din Funky Fresh, prin Victor si Danuta. Foarte tare zi!
Iar pentru toate astea, vreau sa le multumesc (fara ca ei sa vada, si sper sa nici nu vada vreodata, aviz pentru cei cu gura mare :-w…pentru ca din punctul meu de vedere poti multumi cuiva facand ceva pentru el…cuvintele sunt de prisos de cele mai multe ori…fapte NU vorbe) lui Taz si Biancai, cei care au facut totul posibil, din mai toate punctele de vedere (pe care sper sa nu ii mai suparam de acum incolo, si sa le oferim ceea ce isi doresc de la noi…nu-i asa copii?:D) si tuturor celor care au fost prezenti si alaturi de la un capat la celalalt…
A bientot!
Adrian Lupu- blog de calatorii si timp liber 