[pozele maine]
Despre asta, trebuie sa povestesc.
Se face ca luni seara am fost sunat de un reprezentant al agentiei cu care colaborez pe diferite tipuri de proiecte (videoclipuri, reclame, filme) si intrebat daca doresc sa merg la concertul Inna de a doua zi de la Arenele Romane. De vreme ce agentia dispunea de invitatii din partea organizatorilor, iar una era teoretic pentru mine, am zis ca este urat sa refuz (mai ales ca era pentru 2 persoane). Sincer sa fiu, in mod normal as fi spus “pas” unui concert Inna, sunt relativ departe de ideea de “fan Inna” insa luand in calcul cele de mai sus si faptul ca urmau sa vina si Alex Velea (da,da,da), Akcent si Play&Win(parca ar fi numele unui casino).
Primul pas a fost vizita la agentie si ridicarea invitatiei, iar apoi, la ora 17, prezentarea la locatie (am intrat cam cu jumatate de ora inainte de permiterea accesului pe arena). In interior toate bune si frumoase, locuri langa scena (cu tot cu dezavantajul de a sta in picioare, dar ce mai conteaza), vreme superba, agitatie, pregatiri, forfota. Trebuie mentionat faptul ca Alex Velea a avut ceva probleme la repetitii, desincornizari intre ecrane si muzica ( a avut un show nou, cu 3 ecrane de suport), neintelegeri cu cine era la “butoane”( Alex cerea urmatorul “track”-poate trebuia sa spuna piesa-iar cel insarcinat cu sunetul nu intelegea de nicio culoare ce trebuia sa faca). Cand l-am intrebat unde sunt baietii (dansatorii):
Alex:Sunt pe aici pe undeva, pe afara.
Cineva din public: Dupa femei.
Alex: Dupa barbati. (rasete din jur si pauza)
Alex(un pic suparat, n-am stiut ce sa inteleg, poate am ramas in urma cu vestile): Nu sunt, sunt singur, sunt eu. (si intr-adevar in show a fost singur sau aproape, cititi mai jos despre show si despre surpriza).
Odata cu trecerea timpului s-a permis si accesul vizitatorilor, iar in jur de ora 7 a inceput si concertul. A fost destul de multa lume, din cate stiu arena suporta in jur de 3000 de persoane, iar numarul celor prezenti a fost putin mai mic. Debutul s-a facut simtit cu un moment cel putin ciudat despre care oamenii nu prea stiau ce sa inteleaga. Pe un ecran cu vizibilitatea obturata (de catre doua mese/cutii pentru Dj-la care nu era nimeni) apareau versuri din melodii Akcent, din public 3 persoane cantau ca la karaoke (aveau microfoane), iar lumea se presupunea ca ar trebui sa le joace jocul. Nimic in neregula pana la faptul ca publicul era total dezorientat- cine canta?ce vroia?era Akcent?trebuia sa intre Akcent?ce se intampla? Erau trei persoane (cu voci mai mult sau mai putin bune), karaoke, incercau sa faca atmosfera, sa ajute oamenii sa intre in starea de concert. Din pacate, a lipsit comunicarea, informatia, au inceput din senin sa cante si se asteptau ca lumea sa fie in delir. Abia dupa ce au terminat (una sau doua piese) au spus ceva de genul: “cantati daca vreti sa vina Akcent”.
Prima trupa care a cantat si incantat a fost Play & Win. Acestia au pus melodii de club, dintre care unele ale lor (YA BB, Slow motion etc.), iar altele de prin “strainataturi”. Atmosfera a fost una placuta, interesanta, au avut 4 animatoare (dintre care cel putin 2 au fost si la filmarile pentru videoclipul Andreea Banica- Sexy) plus 4 fete cu tricouri FHM (si pantaloni scurti, scurti de tot-deci imbracate in tricouri FHM), iar muzica a fost buna. Un punct in minus pentru showul lor, au mixat ziua, iar ziua este mai greu sa intretii o atmosfera de club cu muzica de club. Un mare, mare plus pentru acesti 3 baieti: sunt compozitori geniali, pieselor lor sunt cu mult lipici si de parca asta nu ar fi de ajuns: piesele Innei sunt compuse de ei, la fel si Sexy (Andreea Banica), probabil si altele de pe piata. Bravo. Mai multe despre ei pe pagina oficiala.
Dupa ce au plecat, fara ramas bun, din senin aproape cei de la Play & Win a urmat o pauza lunga in care organizatorii au avut doar de scos mesele (cu roti) si sa puna 3 microfoane pentru cine urma sa cante. Atat! Ei bine, a durat mult mai mult decat ar fi trebuit. Exagerat de mult.
A urmat apoi Akcent, a caror reprezentatie a fost dominata de Adi/Adrian, cel care a fost intotdeauna in centru, in fata, peste toti. Cum membrul principal a fost mai mereu in fata celorlalti, cu stativ cu tot, din punct de vedere organizational showul a aratat ca un “Adrian de la Akcent si Corul”. Au incercat ceilalti doi sa mai comunice cu publicul, de acolo din spate de unde erau insa impresia generala pe care mi-au lasat-o este ca erau timorati, timizi (mai ales Mihai) si putin luati in seama de public in timp ce Adrian era in elementul lui, ca un star rock, se simtea bine, comunica foarte mult, caracterizat de o oarecare “plinatate de sine”. Daca ei au fost cum au fost, piesele s-au prezentat admirabil, mai ales cele mai vechi, care i-au lansat si propulsat spre locul in care se afla astazi (oricare ar fi acesta), au ridicat oamenii in picioare (ma refer la cei de pe scaune) si au aratat de ce au fost invitati sa cante la “primul concert Inna in Romania”. Daca vreti sa stiti mai multe despre Akcent vizitati aici pagina lor oficiala.
Oricat de rau imi pare ca trebuie sa ma repet, a urmat o noua pauza, lunga, asa cum le sta bine unor romani. Acum, cand scriu, ma gandesc ca poate trebuiau sa traga de timp pentru a se respecta programul, oricare ar fi fost acela. Totusi pauzele lungi si dese, pentru mine ca spectator au taiat din entuziasm, iar fiecare trupa ce venea trebuia sa o ia cam de la inceput cu constructia moralului si atmosfera. Ce sa mai zic de faptul ca la un moment dau au inceput sa se auda huiduieli si fluieraturi.
A urmat cel mai tare moment de pana atunci. Poate chiar din tot concertul insa e greu sa compari un show de 10-15-20 de minute cu unul de o ora (cum a avut Inna), ce a dispus si de multe efecte speciale, asa cum veti vedea mai jos. Alex Velea. A venit cu un nou concept de show, pe nume “Prototype” si a fost intr-adevar un prototip. In expozitiunea showului l-am putut vedea pe Alex intr-un costum luminat, ce il transforma intr-un robot, in combinatie cu stilul de dans. A fost o reprezentatie absolut incendiara, daca imi permiteti sa folosesc acest cliseu. Au urmat cateva piese definitorii, monitoarele il aratau pe el in diferite ipostaze (dansand, cantand etc) ca si cum ar fi fost 3xAlex pe scena pentru ca totul sa ajunga in punctul culminant, punct in care pe scena, au venit din culise Smiley si Don Baxter pentru “Am bani de dat”. Ei, asa da. Pot sa spun ca lumea era aproape de extazul “spectaculiform” (am inventat un cuvant, nu il folositi ca va acuza lumea de analfabetism, eu nu-l voi mai folosi cu siguranta insa trebuia sa definesc cumva momentul). A fost foarte tare, a cantat bine (live), a dansat bine, iar momentul amintit cu o propozitie in urma a fost cu siguranta cel mai tare. Inca o precizare: spectacolul era sub forma unei povesti in muzica- ex. dupa Sus pe bar (alta piesa care s-a resimtit puternic in public) a fost “Am bani de dat”, ca si cum a fost in bar si a ramas fara bani. Reprezentatia s-a terminat cu un teaser pentru urmatoarea piesa ce va fi lansata, iar pagina oficiala Alex Velea este aici.
Ce rost ar mai avea sa spun ca a urmat inca o pauza, cea mai lunga de data aceasta. S-au demontat monitoarele lui Alex, 2 mai mici (mari si ele) si unul central mai mare. S-a pregatit si eliberat scena. Publicul isi cam pierduse rabdarea…”Inna”, “Inna”, si Inna nimic. Se plimba prin culise, lumea o striga.
Am uitat sa va spun de invitatul special- trupa Sensor (un fel de Sistem pentru cine a auzit mai putin despre ei)-au facut intr-adevar show, alaturi de Inna, in acelasi timp cu Inna ca sa intelegeti mai bine. A venit la un moment dat Inna pe scena, intr-o rochie lunga cu pantaloni scurti sub dantela (unii isi imaginau deja cum o sa zboare partea inferioara a vestimentatiei), fara sa spuna nimic, cantand, “you wanna party?” (obsesiv) in timp ce Sensor bateau la butoaie. Am vazut o Inna matura, putin imbatranita, nici pe departe cea de pe afise sau din videoclipuri.
A plecat dupa “You wanna party”, moment in care a venit un domn cu putina burtica(putin mai multa), un tricou scurt (mult prea scurt pentru ce avea sub el), blugi normali si putin murdari jos, papuci cu gaurele si in mana un aparat mic cu o luminita in varf. Aparatul semana cu cele folosite pentru masurarea intensitatii luminii si ma intrebam ce tot masoara sau face acolo. Avea de asemenea un microfon de care si-a amintit la un moment dat si cu care a incercat( si a reusit intr-o oarecare masura) sa faca atmosfera. Ex.: O asteptati pe Inna, vreti sa vina Inna?…I s-a alaturat apoi inca un barbat, echipat cu un alt aparat, incepuse sa bata vantul, cand ma uit in sus…
Ce sa vezi…
Surpriza de pe lume. Deasupra scenei…un elicopter…din care a coborat…sau a fost coborata…Inna, legata de un “nene” care a adus-o jos in siguranta si care atunci cand a fost ridicat inapoi era cat pe ce sa se loveasca de acoperisul scenei. Asta DA intrare spectaculoasa. Am ramas cu totii muti (antonimul lui mut mai degraba), iar totul se anunta a fi cu totul si cu totul special. Si a fost, din toate punctele de vedere. Unul dintre aspectele care m-au impresionat placut a fost acela ca spre deosebire de toate pipitele cu care ne-am obisnuit si care se dezbraca pentru bani, au o atitudine pro-centura capitalei si se axeaza in principal pe aspecte carnale, Inna, desi era imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti, putin franjurati insa destul de lungi si un corset (destul de sumar asadar), a fost DECENTA, cu adevarat decenta si placuta. Alt mare plus: a avut dansatori, 6 si apoi 8, care au facut show, au dansat foarte bine (inclusiv popping si alte stiluri de street, inclusiv vreo 2 salturi dintre care unul absolut spectaculos din “han”, in care saritorul a ajuns undeva pe la 3 metri deasupra scenei), nici vorba de dansatoare, animatoare dezbracate, care sa se prelinga pe sus pe jos si pe unde se mai poate. Efectele speciale au fost si ele interesante: tunuri de confetti, tunuri de foc, artificii. La un moment dat a luat persoane din public langa ea pe scena (10-15) si ce pot sa spun, mi-a placut pe scena, a fost un sentiment placut (desi obisnuit fiind cu scena, a trecut ceva timp de la ultima urcare, iar starea a fost una placuta). Mi-a placut si felul de a fi al Innei, in multimea de oameni pe care i-a invitat in jurul ei, s-a purtat foarte frumos cu copii si le-a indeplinit probabil un vis frumos acestora. A cantat si niste coveruri dupa piese celebre, un alt plus. Foarte interesant a fost si discursul acesteia din timpul concertului in care ideea de baza a fost sa iti urmaresti visul, sa faci ceea ce vrei sa faci, oricat de nebunesc ar parea. S-a dat ca exemplu pe ea. Si bun exemplu a dat, caci daca poate fi contestata din multe puncte de vedere, perseverenta si visul pe care l-a urmarit nu se numara printre ele.
O seara frumoasa, un concert frumos, ma bucur ca am fost acolo si vreau sa spun ca m-am distrat mai tare decat m-as fi asteptat vreodata sa ma distrez la un concert Inna.
Urmariti-va visul si faceti ceea ce trebuie pentru a ajunge acolo unde va doriti.
p.s.: participam la un concurs pe facebook, si am avea nevoie de putin ajutor. Iti place sa ajuti?
un like aici si apoi like la poza asta
Raman dator.
). O zi/seara placuta in continuare!
(sens mai putin bun). Acum gusturile stiti ca nu se discuta, astept comentarii. Un pic cu nasul pe sus, new style ca stil de dans, priceputi, cu atitudine, energie si miscari curate, finalizate frumos. Putina atentie la muzica, un pic mai putina repetitie pe alocuri si totul e perfect.
